Categorii
Nr. 10 / Iulie - August 2009 Povestea Gustului

POVESTEA GUSTULUI

SI PENTRU CA TOT IMI PROMISESE MAESTRUL POENARU UN MENIU IN CARE MAMALIGA ESTE VEDETA SERII, LA NOUA NOASTRA INTALNIRE S-A TINUT DE CUVANT. O MAMALIGA IMENSA TRONA ABURIND IN MIJLOCUL MESEI.

SI PENTRU CA TOT IMI PROMISESE MAESTRUL POENARU UN MENIU IN CARE MAMALIGA ESTE VEDETA SERII, LA NOUA NOASTRA INTALNIRE S-A TINUT DE CUVANT. O MAMALIGA IMENSA TRONA ABURIND IN MIJLOCUL MESEI.

Si zici ca stii cum a devenit chestia cu malaiul? – ma intreaba zambind misterios. Apucat cam fara veste, precum personajul fabulei, am intarziat oarecum raspunsul, prilej pentru o noua gluma. Stai linistit, zice, ca nu te mai intreb de malai si trecem direct la cucuruz. De el, ce stii? Ca vine din America, zic. Prea simplu, raspunde maestrul. Ca a fost „exportat” in Europa in secolul XVI, dupa ce Columb a descoperit America, spun eu, destul de convins. Dar oare Columb a descoperit America? – isi incepe retorica interlocutorul meu. Eu am citit undeva ca, intr-una dintre capelele Cavalerilor Templieri, apar sculpturi in piatra care reproduc cateva randuri de porumb, mult inainte ca inegalabilul Columb sa fi pus piciorul in Lumea Noua. In sfarsit, ce mai conteaza.

Stii probabil ca mexicanii, cei care au „domesticit”, de drept, porumbul acum 10.000 de ani, il numeau „planta de aur”, iar notiunea de proumb cuprinde denumiri precum „mama noastra” sau „viata noastra” sau „ceea ce nu moare niciodata”. Frumos, spun eu, surprins de aceasta pledoarie pentru porumb a maestrului Poenaru.

PATURILE CULINARE ALE MAMALIGII

Ei, si acum sa trecem la fapte. In Ardealul nostru, cel de toate zilele, mamaliga a fost, aproape dintotdeauna un element esential, imperecherea ei de catre ciobani cu zeci de feluri de branza si lapte, ajungand la adevarate opere de arta. De exemplu, balmusul – se face cu lapte, cam un litru, putina apa, branza, cata vrei, de burduf sau telemea si o ulcica de smantana, toate amestecate cu malai; pui sare dupa gust si lasi totul pe foc. Sau bulzul ciobanesc, o minune… La asta pui si niste unt si spargi si vreo doua-trei oua… Daca ai o minune de branza stransa in coaja de brad, dai cu caciula dupa caine!

Intinde cinci-sase boluri cu felurite branzeturi, sateliti ai soarelui de cucuruz, in fata mea. Poftim de serveste cu „mama noastra”, dar nu te umfla, pentru ca te voi servi cu minunea Ardealului, spune avocatul meu si dispare pentru cateva momente.

„Cea fara de moarte” imi opareste cerul gurii, limba si gatlejul. Sting vipia cu o lingura mare de smantana si, cand sa-mi trag sufletul, ma pomenesc cu un ceaun clocotind in fata.

Asta numesc eu surpriza lunii, spune maestrul Poenaru: „ma- maliga in paturi”… Si ce mirosuri si ce aburi, imi spun.

Faci asa: pui pe fundul ceaunului slaninuta afumata, taiata subtire pentru gust de fum si pe urma o invelesti cu o patura de mamaliga; apoi spargi niste oua, cate-ti convine, le bati cu lapte si cu branza de burduf si pui doua-trei linguri de smantana; si iar le invelesti cu mamaliga; urmeaza sa pui carnea tocata mare, cu satarul, si mirodenii – stii, ca ti-am tot zis – ceapa, usturoi, cimbru, piper, boia, si rosiile pasta; le invelesti si pe ele; pe urma feliile de carnati taiate potrivit – si patura, imediat; iar la ultimul etaj pui cas, amestecat cu smantana si cu oua. Acoperi babilonia si o lasi la cuptor un ceas, la foc potrivit spre mic. Spre sfarsit ii scoti capacul si-o mai lasi cat sa se rumeneasca motul. Intelegi?!

Parca asta mai conteaza, imi spun eu cu gandul la America si cu mamaliga explodandu-mi in cerul gurii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *