Categorii
Nr. 8 / Martie-Aprilie 2009

ROSE-MARY

Rosemary îţi povesteşte despre tot soarele Braziliei, răvăşind în plajele Copacabanei, adierile fierbinţi ale brizei. Îţi recompune, interior, ritmul obsedant al sambei, în defilarea infinită a trupurilor pe sambadromul de la Rio. Te aruncă în tumultul peluzei de pe Maracana, trepidând în exaltarea scandărilor galeriei, aproape ritualice. Rosemary este o altă lume şi totuşi, atât de aproape de nebunia sângelui latin, care te face să ierţi totul unei femei frumoase, pentru care pasiunea este o stare perpetuă.

Rosemary este un trup înveşmântat în flori. Un zâmbet ca o zăpadă de petale albe. Şi ce altceva ar putea fi mai senzual decât o privire care inspiră şi un trup care expiră adieri de parfumuri despletite încolăcind braţe şi coapse. Dacă Rosemary este o revărsare de flori şi pasiune, atunci Brazilia întreagă trebuie trăită ca o desăvârşită împlinire.

Categorii
Interviuri Nr. 8 / Martie-Aprilie 2009

Mihai Butucaru – Comandantul yachtingului românesc

DIN 30 IANUARIE 2009, ARHITECTUL MIHAI BUTUCARU ESTE NOUL PREŞEDINTE AL FEDERAŢIEI ROMÂNE DE YACHTING. O PERSONALITATE PE DEPLIN IMPLICATĂ ÎN LUMEA IAHTINGULUI.

PRIMA SA MARE REALIZARE OBŢINEREA ORGANIZĂRII CAMPIONATULUI MONDIAL DE FLYING DUTCHMAN, LA CONSTANŢA, ÎN ANUL 2010.

E VALABILĂ ŞI ÎN YACHTING URAREA „VÂNT LA PUPA!“, DOMNULE MIHAI BUTUCARU?

Mai mult sau mai puţin; este, mai degrabă, o urare marinărească, la vremea corăbiilor fiind foarte folositor vântul purtător, pentru a naviga către ţintele dorite. În principiu, e valabilă şi în yachting deşi în competiţie, vântul nu poate fi constrâns să urmeze un anumit traseu.

CÂT DE LIMPEZI ŞI LINIŞTITE AŢI GĂSIT APELE ÎN FEDERAŢIE?

Momentan sunt destul de agitate pentru că, din păcate, yachtingul românesc, până în anii ‘90, aflându-se la sfârşitul alfabetului şi, pe deasupra, fiind pretenţios din punct de vedere material şi uman, a fost un sport, mai degrabă tolerat deşi în interbelic era înfloritor, apărând la vremea respectivă multe cluburi ale unor instituţii puternice. Şi, cu toate acestea, în anii ‘80 yachtingul autohton a devenit o prezenţă olimpică.

După ‘90, probabil dintr-o comoditate a celor care s-au ocupat de acest domeniu, lucrurile nu au evoluat foarte mult. A existat, este adevărat, un moment generat de un puseu de entuziasm, în care s-au cumpărat câteva ambarcaţiuni. Chiar şi COR a sponsorizat achiziţionarea unei bărci foarte competitive la momentul acela. Dar, în general, lucrurile au fost necoordonate şi sporadice.

Anul trecut, la cârma federaţiei a apărut o persoană foarte pozitivă pentru ceea ce voiam să se întâmple. A organizat o Balcaniadă în foarte bune condiţii, ba chiar a făcut rost şi de mai mulţi bani de la ANS.

Venind, însă, din afara fenomenului s-a manifestat o anume reticenţă, ceea ce l-a făcut să anunţe, la sfârşitul anului, că nu va mai candida pentru un nou mandat.

DIN PĂCATE, ÎN ROMÂNIA SE UITĂ CA YACHTINGUL ESTE SPORT OLIMPIC ŞI NU NUMAI UN HOBBY DE LUX. DE CE ESTE ATÂT DE PUŢIN MEDIATIZAT?

Dintr-un motiv simplu, plecând de la aceeaşi comoditate la care m-am referit. Nu a interesat pe nimeni. Intenţia noastră este aceea de a rebrendui Federaţia, ba chiar de a o brendui, dacă mă gândesc bine, şi de a ne integra într-un mecanism de promovare.

Vă dau un exemplu: canale TV de sport în lumea asta sau cel puţin în Europa, dedicate în exclusivitate unei discipline, se focalizează pe fotbal şi pe yachting. Atât. Iată cât iubit şi practicat acest sport, în lume. Sunt bani foarte mulţi, băgaţi în fenomen, poate chiar mai mult decât în fotbal. Un sport care traversează oceanul, la propriu şi la figurat, implicând materiale de ultimă generaţie şi tehnologii spaţiale. Sunt curse grele, de traversare, sponsorizate de Louis Vuitton, Volvo, Rolex, Prada etc.

Toată această lume atrage, formând o zonă de elită. Dar este o lume în care poţi avea acces şi te poţi integra foarte bine în măsura în care îi respecţi regulile.

La noi, în momentul în care oamenii cu bani vor face pasul de la maşini foarte puternice, bărci cu motor puternic, către veliere, înţelegând că în elita sporturilor nautice yachtingul cu vele este un vârf, vor intra, de fapt, pe un traseu firesc. Îşi vor cumpăra bărci cu pânze şi lucrurile vor intra pe un făgaş normal.

Până atunci este şi datoria noastră, ca Federaţie, să facem imagine, branding, promovare etc, în mai mare măsură decât anumite VIP-uri care dau interviuri la timona unor ambarcaţiuni.

FUNCŢIONEAZĂ, DE MULT TIMP, CLUBUL REGAL ROMÂN DE YACHTING. ÎN CE MĂSURĂ AR FI PUTUT FACE EL ACEST BRANDING, AL YACHTINGULUI ÎN GENERAL?

Yacht Clubul Regal Român actual este un continuator al vechiului Yacht Club Regal, desfiinţat odată cu abdicarea regelui, şi reînfiinţat în democraţie. Deşi nu foarte vechi, a făcut multe lucruri pozitive: a adunat oameni cu potenţial, a achiziţionat bărci, organizează curse anul trecut câteva, anul acesta şi mai multe. În 2009, sunt prinse în calendarul Federaţiei 14 concursuri de bărci mari dintre care YCR organizează 10 curse, iar Yacht Club Sportiv România, patru. Noi vorbesc de noua conducere a Federaţiei, care are mai puţin de două luni în scaun am încercat să atragem yachtingul mare, acesta fiind viitorul, pe lângă care va creşte şi yachtingul de performanţă. Am mers chiar puţin mai departe şi, dat fiind faptul că în România nu există o federaţie a sporturilor nautice cu motor, am integrat şi clubul Power Marine în cadrul Federaţiei, cel care organizează cursele de Class One, la ambarcaţiuni. Iar faptul că au adus, din cele 10 etape mondiale, una şi în România, mi se pare un lucru extraordinar.

CE V-AŢI PROPUS SĂ FACEŢI, FOARTE REPEDE, LA FEDERAŢIE?

Încercăm să creăm o coerenţă, ceea ce nu se poate face de la o zi la alta. Dacă până acum şedinţele de Birou Federal erau lunare, de când am fost numit, ele se defăşoară o dată pe săptămână, alternativ la Bucureşti şi Constanţa. Sunt enorm de multe lucruri de făcut. Abia acum reuşim să creionăm calendarul competiţional, deşi ar fi trebuit definitivat în octombrie. Apoi, cum spuneam, ne preocupă imaginea. Încercăm să găsim nişte minţi limpezi pe domeniu. Să punem ordine în documentele Fderaţiei ROI, Statut etc. Încerc, de asemenea, să creez o fundaţ ie pe care să se poată construi ulterior. Scopul meu, în acest mandat de patru ani, este să creez o bază coerentă. Apoi să ne pregătim pentru Olimpiadă.

CUM A îNCEPUT DRUMUL DUMNEAVOASTRĂ ÎN YACHTING?

Sunt a treia generaţie în familie. Bunicul meu a făcut yachting, a fost membru al unor cluburi în interbelic, tatăl meu a făcut yachting, a fost şi antrenor. La fel şi mama. Iar eu m-am născut… pe malul lacului, pe lângă bărci.

Am participat în competiţii începând din 1969. În anii ‘70 am fost la campionate europene. În ‘80 am fost la Olimpiadă, apoi, începând din 2004, am participat la toate ediţiile de campionat mondial, ca reprezentant al României, pe banii mei, cu ambarcaţiunea mea.

Categorii
Nr. 8 / Martie-Aprilie 2009

Caritate pe note muzicale

DACĂ, PÂNĂ NU DEMULT, CARITATEA PUBLICĂ ERA ASOCIATĂ CU TELEDONURILE ORGANIZATE DE DIFERITE TELEVIZIUNI SAU CU BALURILE GRANDIOASE, ÎMBINATE CU LICITAŢII, ULTIMII ANI AU ADUS O NOUĂ MODĂ PE MELEAGURILE ROMÂNEŞTI: CEA A CONCERTELOR DE CARITATE.

Un astfel de eveniment a avut loc la sfârşitul lunii ianuarie, când asociaţiile Up Down şi Caritas Bucureşti au organizat un concert de binefacere, cu scopul de a strânge fonduri în vederea finalizării construcţiei Complexului de Servicii pentru Persoane cu Dizabilităţi şi pentru a sensibiliza comunitatea cu privire la provocările pe care trebuie să le întâmpine copiii cu Sindrom Down şi familiile lor. Au participat în jur de 300 de persoane, iar donaţiile (inclusiv invitaţiile) au dus la strângerea a 13.500 lei. Printre cei care s-au implicat s-au numărat Mihaela Rădulescu, Prof. Dr Radu Vlădăreanu, A.G. Weinberger, Adi Răspopa (campionul naţional la raliu), Cristi Enache, regizorul Kostas, Gianina Corondan, Ana Maria Ferencz etc. Au urcat pe scenă Viţa de Vie, Timpuri Noi, Sensor şi o formaţie mai puţin cunoscută, Riff Raff featuring Jo.

ÎN PAŞI DE DANS CĂTRE UN VIITOR MAI BUN

Un alt spectacol care a atras atenţia lumii a fost cel al lui Răzvan Mazilu de pe Scena Operei Naţionale din Bucureşti. Marcel Iureş, Alexander Bălănescu, Gigi Căciuleanu şi Monique Schnyder au participat la spectacolul de dans contemporan organizat pentru sprijinirea unor licee de coregrafie din ţară. Fondurile obţinute din vânzarea biletelor, anul acesta, vor fi direcţionate către elevii Liceului de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, secţia Coregrafie. „Să ajungi dansator profesionist este foarte greu, e un drum lung, plin de sacrificii, care cere multă muncă şi determinare, iar aceşti copii au nevoie de toată susţinerea pe care o pot primi pentru a ajunge acolo unde îşi doresc“, spune Răzvan Mazilu. Evenimentul a avut şi invitaţi speciali. Coregraful Gigi Căciuleanu a venit special de la Paris, alături de dansatoarea şi acrobata Monique Schnyder, din Elveţia, şi de celebrul violonist şi compozitor Alexander Bălănescu, precum şi de trupa de gimnaşti Romanian Golden Team sau de sporitvul Marius Urzică. De asemenea, printre invitaţii lui Răzvan Mazilu s-au mai numărat şi balerinele Monica Petrică, solista Operei Naţionale Bucureşti, Monica Ştraţ, solista Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“, muzicianul şi solistul rock Adrian Despot împreună cu formaţia Viţa de Vie şi vedeta de televiziune Mihaela Rădulescu. Spectacolul a debutat cu un documentar despre munca pe care o depun elevii Liceului de coregrafie „Floria Capsali“ din Capitală, dar şi despre condiţiile dificile în care sunt nevoiţi sa repete. Răzvan Mazilu a deschis momentele de dans, făcând primii paşi pe melodia lui Louis Armstrong „Wonderful World“.

Apoi, un fragment din spectacolul „Jocul de-a Shakespeare“ a fost dedicat memoriei lui Ştefan Iordache. Sportivii au fost cei care au făcut spectacolul antrenant, îmbinând acrobaţiile cu eleganţa dansului. A urmat un fragment din „Simfonia fantastică“, pe fundalul poemului lui Charles Baudelaire, „L’invitation au voyage“, prezentat de Răzvan Mazilu şi Monica Petrică.

Violonistul Alexander Bălănescu, pe a cărui muzică au dansat câţiva elevi ai Liceului de coregrafie „Floria Capsali“, a fost îndelung aplaudat. Publicul a avut parte şi de un fragment din cel mai recent spectacol al lui Mazilu, „Umbre de lumină“, dar şi de o secvenţă dintr-un spectacol deja consacrat, „Urban Kiss“. Cel mai aşteptat moment a fost oferit de Gigi Căciuleanu, care a dansat pe armoniile melodiei „La vie en rose“, interpretată de Louis Armstrong.

Spectacolul s-a încheiat cu Viţa de vie şi „Praf de stele“.

Dansatorul a mai organizat astfel de evenimente şi în trecut. Până în prezent au fost donate materiale didactice, pianine, echipamente în valoare totală de peste 30.000 de euro Liceului de Coregrafie „Floria Capsali“.

Categorii
Nr. 8 / Martie-Aprilie 2009

Yachting, un lux asumat

În ceea ce mă priveşte, n-aş putea spune că există un lux mai mare decât acela de a te pierde între cer şi ape, uitând de timp, evadând din spaţiu, la prova propriului tău yacht. Cu siguranţă, nu e un lux al lenii, al uitării de sine, al pierderii controlului. Este luxul luptei cu propriile-ţi limite, cu natura, cu vântul, cu valul, ca să-l parafrazăm pe poet. Mai apoi, am putea spune că este luxul cu adevărat decent, anonim, eroic până la urmă. Luxul pentru tine însuţi. Încep să-i privesc cu alţi ochi pe aceia care au preferat yachtul celui de-al patrulea SUV cu care să se dea pe Dorobanţi, în ovaţiile mulţimii. E drept că atunci când, pe banii mulţi, îţi redefineşti locul umil în imensitatea naturii, te-ai putea întreba „de ce?“ De ce să te expui inutil, când te poţi expune privirilor admirative, pentru ce să-ţi plesnească faţa rafale de vânt şi biciul apelor sărate, când ar putea s-o facă pletele blonde ale vecinei de decapotabilă.

Pentru ce să munceşti ca un salahor, trăgând infinit de parâme şi ridicând vele, când ai putea asculta, în surdină, torsul rotund al ultimului tău motor?! Dar, din fericire, atunci şi acolo, nu-ţi mai dă mâna să-ţi pui întrebări existenţiale, ci doar să exişti, cu toate simţurile turate la maxim, aşa cum au făcut-o, de-a lungul timpului, toţi bărbaţii care s-au luat de guler cu marea. Cum care guler?! Păi dacă halba, la fitze, are guler gros de spumă, valul, de ce n-ar avea, şi el, aceeaşi distincţie cochetă?

Ei bine da, cred că yachtingul este un lux la superlativ. Dar unul asumat din toate punctele de vedere şi, mai ales, din cel al forţei de caracter.

Categorii
Stiri

Se deschide HALA DE MUZICA!

Pe 26 martie 2009 are loc deschiderea oficiala a HALEI DE MUZICA.

HALA DE MUZICA nu se recomanda ca un club, ci ca o locatie neconventionala, simplista ca design dar ce poseda un sistem de izolare fonica unic in Romania si o capacitate de peste 2000 de persoane. De asemenea, un mare atuu al locatiei este clima, temperatura fiind mentinuta chiar si in cele mai grele conditii la mai putin de 25 de grade.