Categorii
Nr. 4 / Iulie - August 2008

Iubire si diamante la Bucuresti

Atunci cand vine vorba de Regele Mihai si de familia sa, indiferent de anul pana la care s-a scurs timpul Romania capata aer de poveste. O poveste cu regi, regine, razboaie, pasiuni, izbanzi si infrangeri. Niciodata cu uitare.

2008 împlineşte al 60-lea an al nesfârşitei poveşti de iubire dintre Regele Mihai şi Regina Ana. Doi oameni de o forţă morală şi o modestie incredibile. Doi oameni care au trăit timp de 60 de ani cu dragoste de ei, de copiii lor şi de o ţară pe care regele a fost forţat de comunişti să o părăsească, iar regina să o cunoască abia în 1992. Decenţa şi moralitatea vieţii lor ne spun că prin cenuşa imperiilor apuse mai dăinuie diamante de caracter.

EVENIMENTUL

La 60 de ani de dragoste, Familia Regală şi-a celebrat la Bucureş ti şi Sinaia, nunta de diamant. 14 familii regale din Europa au călcat pe pământ românesc. Între invitaţi s-au aflat Majestatea Sa Regina Sofia a Spaniei, Majestăţile Lor Regele Simeon II şi Regina Margareta ai bulgarilor, Majestăţile Lor Regele Constantin al II-lea şi Regina Ana-Maria ai elenilor, Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţele Lor Regale Principele Alexandru al II-lea şi Principesa Ecaterina ai Serbiei, Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Karl al Austriei, Alteţa Sa Regală Ducele de Braganza (Portugalia), Alteţele Lor Regale Ducele Amedeo şi Ducesa Silvia de Savoia-Aosta (Italia), Alteţele Lor Regale Principele Filip şi Principesa Anette de Bourbon-Parma.

Într-o ceremonie sobră, atent organizată de protocolul Curţii, invitaţii au participat în prima seară la un concert extraordinar susţinut de Orchestra Naţională a Filarmonicii „George Enescu” pe scena Ateneului Român.

Apoi oaspeţii au fost invitaţi la un dineu, organizat la Hotelul Hilton, acolo unde, nu cu mult timp în urmă, au luat masa şi liderii politici mondiali, participanţi la summit-ul NATO de la Bucureşti. La evenimentul regal au participat aproximativ 100 de persoane, întrun decor demn de un basm cu regi şi regine.

Feţe de masă imaculate, lumini discrete, crizanteme şi margarete.

Meniul a cuprins salate de sparanghel, rucola, roşii şi parmezan ras, la aperitiv. Urmat de biban de mare cu sos de roşii cu creveţi, iar la desert, tortul de ciocolată.

În cea de-a doua zi, Familia Regală a organizat o petrecere în aer liber la Castelul Peleş din Sinaia şi un prânz la Castelul Pelişor, acolo unde se năştea, în urmă cu 87 de ani, Regele Mihai.

A FOST ODATĂ…

Regele Mihai a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie la Londra, cu prilejul participării la nunta verişoarei sale, principesa Elisabeta a Marii Britanii. Era anul 1947, iar suveranul plecase de la Bucureşti, încurajat chiar de comuniştii care sperau ca Mihai să rămână în exil.

Ana, principesă de Bourbon – Parma, avea pe atunci 24 de ani, iar Regele doar cu doi ani mai mult. Regina a povestit cu sensibilitate momentul întâlnirii celor doi şi faptul că a fost impresionată de tânărul prezentabil, îmbrăcat în haine militare. În ziua următoare întâlnirii cei doi şi fratele Anei au mers la cinematograf. După o săptămână, suveranul îi cerea mâna în automobil, în timp ce o conducea spre casă.

Abia după ce data nunţii a fost fixată, au început problemele.

Comuniştii n-au fost de acord cu această căsătorie. Vaticanul s-a opus şi el, Regele fiind ortodox, iar Ana catolică. În această situaţie, mama Anei împreună cu soacra sa, regina Elena, au mers la Vatican pentru a cere o derogare, pe care însă nu au obţinut-o.

Ana a fost excomunicată, iar rudele nu au putut participa la nuntă. Ca răul să fie complet, Regele a fost şantajat de comunişti fiind obligat să abdice.

După o nuntă cu bucurii şi tristeţi – 10 iunie 1948 la Tatoi, în Grecia – tânăra familia îşi începe aşadar noua viaţă în exil, la Flo renţa, în casa Reginei Mamă. Apoi se mută la Lausanne. Aici se naşte Margareta, apoi Elena şi Irina. Periplul continuă şi familia se stabileşte în Anglia, unde înfiinţează o fermă de pui şi un atelier de tâmplărie. Punct final Versoix, Elveţia. Se nasc Sofia şi Maria. Şi timpul trece, adunând 50 de ani de căsnicie departe de România.

Şi pentru că în poveşti, dreptatea întotdeauna învinge, de curând, Regele Mihai, însoţit de întreaga familie regală, s-a întors oficial la Castelul Peleş, după 60 de ani de absenţă.

Categorii
Nr. 4 / Iulie - August 2008

Ingvar Kamprad – Miliardarul egalitarist

Kamprad este născut la 30 martie 1926 în Suedia, la ferma Elmtaryd, în apropierea sătucului Agunnaryd. Încă din primii ani, micul Ingmar s-a arătat înzestrat cu un deosebit simţ al afacerilor, prima dintre acestea constând în vânzarea de chibrituri, cumpărate foarte ieftin din Stockholm. Următoarele afaceri au fost legate tot de vânzări: peşte, decoraţiuni pentru bradul de Crăciun, seminţe, mai apoi pixuri şi creioane. Piatra de temelie a afacerii sale de astăzi, Imperiul Ikea, avea să o pună la vârsta de 17 ani, atunci când tatăl său i-a recompensat activitatea foarte bună a elevului silitor ce s-a dovedit a fi.

Numele IKEA este de fapt un acronim pentru numele său şi pentru locul naşterii sale: Ingvar Kamprad, Elmtaryd, Agunnaryd.

CUMPĂTATUL INGVAR

Renumit pentru cumpătarea, dacă nu chiar zgârcenia de care dă dovadă, chiar şi atunci când este vorba despre propria persoană, Kamprad a recunoscut că are un Volvo vechi de 15 ani, că atunci când zboară cu avionul o face numai la clasa economică, şi că le cere angajaţilor de la IKEA, de fiecare dată, să folosească o coală de hârtie pe ambele părţi. În plus, el este celebru pentru faptul că preferă să prânzească ieftin la IKEA, şi pentru că îşi cumpără cadourile de Crăciun precum şi hârtia pentru împachetarea acestora de la reducerile practicate în apropierea sărbătorii. Kamprad nu se sfieşte să vorbească despre proverbiala sa zgârcenie, „vânzând” această imagine angajaţ ilor săi şi publicului larg. Mult mai puţin vorbeşte el însă despre casa sa din Elveţia, despre ferma pe care o deţine în Suedia sau despre via din Provence, Franţa sau despre ultima achiziţie în materie de maşini – un minunat Porsche.

MAI BOGAT DECÂT BILL GATES

Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad personal deţine o parte foarte mică din afacere, celelalte părţi revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.

Fundaţia INGKA este deţinătoarea Holdingului INGKA, compania mamă a tuturor magazinelor IKEA. În 2006, publicaţia economică The Economist scria că, din punct de vedere tehnic, Fundaţia caritabilă INGKA este cea mai bogată organizaţie de caritate din întreaga lume, având o valoare estimată la 36 de miliarde de dolari în 2006 (mai mare decât Fundaţia Bill&Melinda Gates). Evident, preşedintele fundaţiei este tot Ingmar Kamprad.

FILOZOFIA IKEA

Devenită între timp o adevărată filozofie de viaţă, IKEA are peste 200 de magazine, în peste 40 de ţări, din Statele Unite până în China, are peste 75.000 de angajaţi şi vinde de peste 12 miliarde de dolari anual. Toate produsele se vând în pachete plate, pentru a fi asftel reduse costurile de transport, dar şi pentru a scădea riscurile de deteriorare a mobilei în timpul transportului.

Viziunea lui Kamprad, „Design Bun, Funcţionalitate şi Calitate Bună la preţuri Mici”, a fost forţa din spatele succesului IKEA.

Pentru că şi magazinul promovează egalitarismul, Kamprad evită – la rândul său – să poarte costume, merge la birou cu metroul şi mănâncă la restaurante ieftine. Mai mult, el a spus că accesele de lux pe care şi le permite sunt câte o cravată frumoasă, ocazional, şi icre de peşte suedez.

Categorii
Nr. 4 / Iulie - August 2008

Ivanka Trump – „Nu sunt doar fiica sefului!”

Deşi ar putea beneficia de tot ce-şi doreşte, Ivanka merge în fiecare zi la birou şi este perfect răspunzătoare pentru dezvoltarea afacerilor Imperiului Trump. Mai mult, ea are un apartament ipotecat, cumpărat de la tatăl său, şi nu se sfieşte să renunţ e la tocuri pentru bocancii de şantier.

Ivanka a pornit pe drumul către succes din modeling. În 1997, apărea pentru prima dată pe coperta unei reviste – Seventeen.

În următorii 10 ani a mai prezentat în show-uri fashion pentru Versace, Marc Bouwer şi Thierry Mugler, şi a făcut campanii publicitare pentru Tommy Hilfiger şi Sassoon Jeans. Recent, Ivanka a apărut pe coperţile revistelor Stuff, Forbes Magazine, Golf Magazine, Avenue Magazine, Elle Mexic sau Harper’s Bazaar. În 2007, voturile cititorilor revistei Maxim au plasat-o pe locul 83 în topul celor mai hot femei. Tot în acel an s-a situat pe locul 99 într-un Top al femeilor, alcătuit de portalul AskMen.co, în 2008 urcând 15 locuri în acest clasament.

Însă adevărata celebritate avea să vină în 2003, atunci când a apărut în documentarul Born Rich, repovestindu-şi şansa de a fi generaţia următoare a celei mai influente familii din lume.

Presa de scandal a comparat-o adesea cu Paris Hilton, moştenitoarea Imperiului hotelier Hilton, dar Ivanka a obiectat de fiecare dată, respingând această comparaţie. „Lucrez 12 ore pe zi pentru a avea bani. Mi-am cumpărat casa de la tatăl meu. Şi chiar am o ipotecă, dacă e cineva interesat de acest lucru!”, spune ea referindu-se la apartamentul în valoare de 1,5 milioane de dolari din Trump Park Avenue. Mai spune apoi că dacă ar fi devenit o a doua Paris, o party girl, nu şi-ar fi putut permite acest stil de viaţă. „Nu am considerat niciodată că mi se cuvine ceva.

Am văzut cât de greu munceşte tatăl meu pentru banii pe care îi are şi mi-a fost întotdeauna foarte clar că lucrurile nu îmi vor fi oferite pur şi simplu”, spune Ivanka. „Imobiliarele sunt viaţa mea.

Este slujba mea de zi, dar îmi ocupă şi nopţile şi weekend-urile.

Dacă oamenii cred că sunt doar fiica şefului, vor fi decepţionaţi!” susţine ea foarte hotărâtă.

Pentru a demonta comparaţia cu Paris Hilton, ar fi de remarcat că Ivanka evită cu succes genul de scandaluri care au fă- cut-o remarcată pe Paris, chiar dacă au aceeaşi vârstă, acelaşi nivel de trai, iar vieţile lor ar fi putut fi foarte asemănătoare. În jurul Ivankăi nu s-au iscat comentarii cu excepţia celui legat de relaţia cu Jared Kushner, şi el implicat în afaceri şi publisher.

„Există destule poveşti despre familia mea. Cu toţii am fost în atenţ ia publicului, şi înţelegem cum stau lucrurile”, spune, matură, Ivanka.

Nu o deranjează dacă oamenii o judecă după coperţile revistelor în care apare sau după look-ul său studiat şi sexy. Un perete întreg din biroul său este tapetat cu coperţi de reviste, toate cu imaginea sa. „Fiecare copertă reprezintă un efort calculat de promovare a numelui familiei. Ce alt dezvoltator ar putea genera acest gen de publicitate gratis?” spune ea. Deşi Ivanka împarte cu fraţii săi, Donald Jr (29 de ani) şi Eric (23 de ani), responsabilitatea dezvoltării câtorva zeci de proprietăţi, vizibilitatea sa, mult mai mare, ar putea genera ideea că ea ar fi adevărata moştenitoare a Imperiului. Cu toate acestea, Trump nu nu are nici un gând să lase totul unui singur moştenitor. „Am trei copii cu vârste apropiate. Aş vrea să îi văd muncind cot la cot”, a spus el.

Categorii
Nr. 4 / Iulie - August 2008

Oana – Adâncuri albastre

Blondele cu ochi căprui se potrivesc, de minune, cu însoritele zile de vară. Ca un abur senin şi răcoros în orele caniculei, Oana pare o promisiune pentru reuşita unei escapade nocturne, într-un oraş vechi, încărcat de istorie, unde amintirea şansei se împleteşte cu acorduri de clavecin mângâiat de degete prelungi.

Doamnele purtând rochii de un grena profund sau albastru intens, decupat pe fundalul alb, încreţit de umbre vagi, gemene în jocul fantezist al lumânărilor. Domnii, în frac, aşezaţi la mese, concentraţ i pe împerecherea destinelor. Sprijină pe umăr, ca un blazon, braţul partenerei prins în dantelă de mănuşă. Zâmbetele se furişează între ei, la adăpostul evantaiului din lemn vechi de santal, frumos înmiresmat.

Doar banii nu au miros…

Categorii
Despre rostul artei Nr. 4 / Iulie - August 2008

Ziditorul de teatru

DOMNULE IVAŞCU, CUM SE VEDE „SCÂNDURA” DIN FOTOLIUL DE DIRECTOR?!

Se vede cu mult mai multă responsabilitate. Până nu demult, scândura, scena, era doar locul în care mă jucam – profesia oferindu-mi şansa de a fi copil toată viaţa – de-a mama, de-a tata, de-a doctorul. Singurul spaţiu de libertate de care m-am bucurat şi mă bucur în mod real. Spaţiul în care trăieşti mereu o altă existenţă. Iar Dumnezeu mi-a dat mie şansa să devin actor, fapt pentru care îi mulţumesc din suflet şi-i rămân recunoscător.

Ei bine, acum, scândura văzută din fotoliul de director, reprezintă, dacă vreţi, provocările imense pe care le poate avea un îndrăgostit de teatru.

Este rolul acela în care eu duc tava actorilor. Îmi place să fiu în slujba colegilor şi prietenilor mei. Întotdeauna mi-am dorit să întâlnesc, în această viaţă, directori de teatru care să iubească actorul. Şi atunci, ce mi-am zis?! Dacă tot am ajuns director, ce-ar trebui să fac eu? Să fiu un director care îşi iubeş te actorul, nu?!

CUM STĂ UN DIRECTOR CU DUŞMANII?

Din păcate, am mulţi duşmani. Prieteni mi-au rămas actorii.

Ei mi-au fost întotdeauna aproape.

Cu siguranţă, munca din fotoliul de director presupune că nu poţi fi, întotdeauna, pe placul tuturor. Lumea te bănuieş te mereu de orice altceva, numai de bune intenţii nu. În consecinţă, la un momentdat, constaţi că ai tot mai mulţi duş- mani. Mă refer la duşmanii din afara teatrului – fie că se află în exteriorul sau în interiorul clă- dirii -, la cei care au cu totul altceva de făcut decât actul artistic, şi care pare că vor, mai degrabă, să distrugă acest proiect decât să-l susţină.

CE ÎNSEAMNĂ METROPOLIS?

Metropolis este primul teatru de proiect din România.

Spaţiul nostru artistic are o tradiţ ie extraordinară prin teatrul de repertoriu cu trupă fixă. Dar ce lipsea Capitalei? Exact un spaţiu al proiectelor. Este finanţ at de municipalitate – fără susţinere nu poţi dezvolta cultura.

Iar lucrurile se-ntâmplă aşa: se depune proiectul, regizorul are o idee, îşi doreşte să monteze un spectacol, face o audiţie şi îşi construieşte distribuţia ideală. Astfel, în cele 14 premiere pe care le-am scos la Metropolis, joacă peste o sută de actori. Total implicaţi, cu tot sufletul, până la capăt.

Pentru că nu o fac din obligaţie!

SE POATE CONSTRUI O AFACERE SOLIDĂ DIN TEATRU?

Actul teatral, în sine, nu poate deveni încă o afacere, aici la noi. Ceea ce nu înseamnă însă că Teatrul Metropolis, ca întreg, nu este pe punctul de a se dezvolta ca afacere. La stadiul la care l-am adus, eu spun că este un teatru-business.

Este suprasolicitat de spectatori. Marile companii au devenit tot mai interesate să ofere angajaţilor lor noi modalităţ i de fidelizare şi relaxare. Au dat temă de casă serviciilor de HR să achiziţioneze diverse pachete culturale. Iar noi răspundem pe măsură. Am decorat într-un anumit fel, construim un lift exterior, am deschis cafeneaua, reamenajăm balconul.

Acesta din urmă este marea noastră surpriză. Va deveni o lojă în care se poate intra direct din cafenea. Îţi iei cafeaua, şampania, dacă vrei, intri acolo şi te aşezi în fotoliu, ca la tine acasă, şi urmăreşti spectacolul.

Totul, extrem de elegant. La ora aceasta, firme foarte importante ne sunt parteneri. Dacă devii partenerul unui spectacol, în afara mediatizării de care ai parte, vei intra în categoria colecţionarilor – ceea ce România nu prea are… A aristocraţ ilor, ca să folosim un termen mai cuprinzător.

LA CE ROLURI VISAŢI ÎN INSTITUT, ŞI CARE DINTRE ELE V-A ADUS, ULTERIOR, O MARE SATISFACŢIE?

Cu mare sinceritate, spun că am avut inconştienţa să nu visez un rol anume, pentru că am păstrat inocenţa copilului care se bucură de fiecare rol ce i se oferă. Dacă aş fi avut opţiuni, aş fi fost, poate, nefericit. Pe când eu m-am bucurat de tot.

Apoi, întâlnirea mea cu „D’ale carnavalului” a fost o şansă minunată.

Toată lumea îmi spunea:

„Ştii cine a jucat rolul tău – Grigore Vasiliu Birlic, Marin Moraru”.

Simţeam o responsabilitatea imensă. Mă implicam în rol mie la sută. Trăiam extraordinar.

După spectacol îmi trebuia două ore să-mi revin. A fost primul rol. Într-un fel, e ca prima dragoste.

LA CE VISEAZĂ, PENTRU MÂINE, DIRECTORUL/ACTORUL/ OMUL GEORGE IVAŞCU?

Toţi trei visăm la sănătate, pentru ca să ne putem bucura de ceea ce am realizat. Personal trăiesc fericirea imensă că la 40 de ani, traversez cea mai frumoasă provocare: să fac… un teatru. Ce poate fi mai frumos decăt să am eu şansa de a construi un teatru, în care vin, de bună voie, artişti de o imensă importanţă?! Am găsit o ruină de clădire, care stătea să cadă, şi am realizat, în mai puţin de doi ani, un lucru minunat.

Pentru care am depus, cu toţii, o muncă incredibilă!

Categorii
Nr. 4 / Iulie - August 2008

Competiţii inegale

Tema bogăţiei predispune la diverse piruete filozofice. Mai ales aici, în România, ţară fost comunistă în care principiul egalitarismului a gâtuit în faşă orice încercare de a prospera prin propriile-ţi disponibilităţi, prin puterea de muncă, prin talent şi inteligenţă.

La umbra prea deasă a unei utopii speculată de muncitorii cu gura, ceilalţi, „egalii”, au pierdut aproape orice interes de a gândi şi pune în practică mai mult decât egalul său lenevit de marxism-leninism. Evident, pentru că nimic nu e nou sub soare, sub bici şi sub constrângeri progres nu avea cum să se nască. Egalitarismul s-a dovedit un fiasco, indiferent că a fost vorba de inocularea unei anumite mentalităţ i sau de exacerbarea unor tare comportamentale.

Fără îndoială că oricând şi oriunde, concurenţa a creat progres, imaginaţie, dezvoltare. Cu siguranţă liberalismul, ca manifestare socială, a condus la civilizaţie şi autocontrol.

Dar pentru că într-o atare cursă, evident corectă, evident cinstită, în spatele învingătorului va exista întotdeauna învinsul, cel dintâi este esenţial să conştientizeze ambele poziţii, interpretându-le ca pe un fapt firesc social. În consecinţ a acestei interpretări este absolut normal să se declanş eze gestul caritabil, cel puţin la fel de normal ca şi competiţia.

Răspund astfel unei întrebări care suna cam aşa: „Decât gesturi de caritate, nu era mai bine când toţi trăiam la fel?!”

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Diamante pe nisip

AŞA CUM ERA DE AŞTEPTAT, VARA ALUNGĂ DIN CAPITALĂ MAJORITATEA BUCUREŞTENILOR. BINEÎNŢELES, ODATĂ CU EI, S-A MUTAT PE LITORAL O ÎNTREAGĂ INDUSTRIE: CEA A LUXULUI

Cele mai luxoase maşini, bijuterii strălucitoare şi mobilă încrustată cu diamante – toate au putut fi văzute la jumătatea lunii iulie la târgul Luxury Show, la Mamaia.

Prima ediţie a acestui eveniment a fost un adevărat succes.

Pe parcursul a trei zile, un show de rafinament şi distincţie s-a desfăşurat pe platforma Power Marine, situată în faţa hotelului Rex din Mamaia. Un eveniment deosebit şi datorită manierei inedite de prezentare a exponatelor. Decorul a fost alcătuit din materiale vaporoase, în ton cu strălucirea spectacolului de lumini.

Conceptul Luxury Summer este bazat pe valorificarea unui spaţiu ieşit din tiparele cotidianului, care permite accesorizarea serilor de vară cu produsele de lux prezentate în cadrul târgului, spun organizatorii. A fost prezentat aici, între altele, noul model Audi S8, cu un motor de 450 de cai putere, prevăzut cu tracţiune integrală. Costă 101.000 de euro şi poate fi cumpărat din reprezentanţele Audi. Un alt exponat care a atras privirile vizitatorilor a fost iahtul „Sea Ray”, modelul 260SD. Pe lângă designul deosebit, vasul are un motor Mercury de 6,2 litri şi 370 de cai putere precum şi tapiţerie din piele. Vizitatorii au admirat diferite modele de elicoptere dar şi sclipitoare bijuterii. „Vedetele” expoziţ iei au fost telefoanele mobile marca Vertu. Cel mai ieftin – 14.438 de lei; un telefon din aur galben, din colecţia Constellation, costă 15.000 de euro. La mare căutare au fost şi jacuzziurile cu preţuri care variază între 5.000 şi 20.000 de euro.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Hotel Richmond – CONFORTUL UNEI VACANŢE PERFECTE

Situat în centrul staţiunii Mamaia, cu o amplasare privilegiată, Richmond Hotel cccc reuşeşte să pună într-un echilibru perfect rafinamentul, stilul şi eleganţa, oferindu-vă liniştea şi confortul optim pentru o vacanţă perfectă.

Richmond Hotel oooo dispune de 94 de spaţii de cazare moderne, ce pot oferi clienţilor confortul necesar. Structura acestora arată astfel: 34 de camere duble matrimoniale, 6 camere duble twin, 4 camere VIP şi 3 apartamente.

Pentru o relaxare completă, hotelul dispune de un centru de masaj – întreţinere corporală, salon de cosmetică, precum şi o sală de fitness dotată la cele mai înalte standarde.

Pentru întâlniri de afaceri, seminarii, training-uri sau conferinţ e, Richmond Hotel cccc vă pune la dispoziţie centrul de conferinţe Richmond Academy, dotat cu aparatură de ultimă generaţie.

În cadrul hotelului, vă stă la dispoziţie, de asemenea, un elegant şi somptuos restaurant cu peste 80 de locuri. O alegere perfectă atât pentru recepţii şi evenimente festive, cât şi pentru o cină romantică. În această ambianţă vă puteţi delecta cu cele mai delicate arome şi cea mai rafinată muzică.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Yachtul, un lux… necesar

PENTRU MULŢI DINTRE PRODUCĂTORII DE ARTICOLE DE LUX ESTE FOARTE CLAR CĂ ROMÂNIA A DEVENIT O PIAŢĂ EXTREM DE ATRACTIVĂ, LA MARE CONCURENŢĂ CU STATE DE TRADIŢIE ÎN DOMENIU, PRECUM ELVEŢIA, RUSIA SAU SUA.

Dovadă a celor afirmate o constituie târgurile de yachturi de lux, despre care se poate spune că au fost vedetele verii 2008. Prima ediţie a „Romanian Boat Show”, organizată la Mamaia, s-a dovedit a fi un adevărat succes. Piesele grele ale expoziţiei au fost yachturile de lux, care ajung la preţuri de circa un milion de euro. Pe lângă ele, au fost pe val şi bărcile de mici dimensiuni gonflabile, fără motor, care costă între 150 şi 5.000 de euro. Noutatea absolută a evenimenului a fost bifată de participarea doritorilor, zi de zi, la drive-testuri pe mare şi pe lacul Siutghiol cu yachturi, veliere ori bărci cu motor.

La târg au fost vândute ambarcaţiuni în valoare de 8 milioane de euro, majoritatea fiind achiziţionate de români. Cel mai scump yacht, Atlantis 55, a fost vândut chiar pentru suma de un milion de euro. În total, au fost expuse circa 60 de ambarcaţiuni ce au însumat o valoare totală de peste 10 milioane de euro. Şi la evenimentul din Bucureşti, care a avut loc la sfârşitul lunii mai, s-au vândut 90 la sută dintre ambarcaţiunile expuse, precum şi surate de ale lor, jci măcar expuse. De exemplu, un Pershing 46, care a depăşit milionul de Euro, s-a vândut în trei exemplare. Valoarea totala a achiziţiilor efectuate pe durata expoziţiei din Capitală o depăşeşte pe cea de la Mamaia: aproximativ 25 milioane Euro.

PIAŢA AMBARCAŢIUNILOR DE LUX MĂREŞTE ŞTROCUL

Organizatorii susţin că, în ultima perioadă, piaţa yachturilor cunoaşte o creştere semnificativă, iar la fiecare ediţie ambarcaţiunile expuse sunt vândute în proporţie de 80 de procente.

Yachturile vor însuma o valoare de circa 10-15 milioane euro anul acesta, ceea ce reprezintă circa 25 la sută din valoarea întregii pieţe de ambarcaţiuni, evaluată la 40-50 milioane euro, a declarat Bogdan Craciun, manager Set Events, organizatorul expoziţiei Romanian Boat Show.

Tomis Yacht 2008, desfăşurat în paralel la Constanţa, a atras şi el un număr important de vizitatori. Oferta târgului a cuprins, pe lângă ambarcaţiuni, vehicule utilitare sport (SUV), remorci pentru transportul ambarcaţiunilor, motoare de bărci. Preţurile ambarcaţiunilor au pornit de la 200-300 de euro şi au ajuns la 700.000 de euro fără taxe, pentru yachturi. Cea mai scumpă ambarcaţ iune prezentată a fost un Azimuth 46, cu punte descoperită.

Dar yachturile expuse în danele târgurilor sunt doar câteva dintre reprezentantele industriei de gen. În general, preţul ambarcaţ iunilor de agrement ajunge până la 10 milioane de euro. Ca peste tot în lume, cel mai bine se vând ìpieseleî cu preţ mediu, cuprins între 20.000 şi 60.000 euro. Asta nu înseamnă însă că ele au dimensiuni mai mici, sau sunt mai puţin tehnologizate.

Există şi bărci mici, din lemn, lucrate manual, care costă cât un yacht de 15 metri. Arta cere sacrificii..

Categorii
Despre modă Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Cravata – Un accesoriu, prin excelenţă, masculin

NODUL DE CRAVATĂ

Nodul în patru – este nodul pe care îl învaţă prima dată băieţii fiind asociat, inevitabil, cu pătrunderea lor în lumea seniorilor.

Principalul avantaj al acestui tip de nod – este potrivit aproape tuturor modelele de cravate şi gulere de cămaşă. Inspirat din nodul marinăresc, acesta este simplu de realizat, solid şi uşor de slăbit, în cazul în care este nevoie. Este executat corect doar atunci când se aşează perfect pe gulerul cămăşii; nu trebuie să fie ascuns pe jumătate de una dintre părţile laterale ale gulerului. Partea care înconjoară gâtul trebuie să rămână întotdeauna „ascunsă”. Atunci când materialul permite (dacă este vorba de mătase) se poate obţine un efect deosebit folosind degetul arătător pentru a realiza o cavitate convexă, mică, în centrul cravatei, chiar dedesubtul nodului.

Nodul mic – deşi este, fără putinţă de tăgadă, unul de „bază” în marea varietate a nodurilor de cravată, nu este şi cel mai folosit. Mai puţin voluminos decât cel prezentat mai sus, dar şi mai dificil de lărgit, nu se potriveşte oricărui guler, la fel cum nu este potrivit oricărui tip de cravată.

Nodul Windsor plin – Regele Edward al VIII-lea a fost cel care a lansat acest model în anii 1930, de atunci el continuând să fie unul foarte popular. Dacă vei dori cândva să potriveşti gulerul lat al cămăşii italieneşti cu o cravată uşoară, atunci nodul Windsor va fi alegerea perfectă – cea mai importantă caracteristică a sa este volumul mare.

Nodul Windsor – mai atractiv decât nodul Windsor plin, acest tip de nod are un volum intermediar – mai mic decât nodul Windsor plin şi mai mare decât nodul în patru. Acest nod are, de asemenea, şi un alt avantaj extrem de important: conferă un volum discret cravatelor foarte subţiri.

Nodul Prince Albert – este derivat din nodul în patru, căruia îi mai adaugă încă o buclă. Este preferatul bărbaţilor mici de statură, întrucât rezultatul duce la o lungime a cravatei potrivită staturii acestora. Nodul trebuie să fie strâns, lung şi îngust. Se recomandă la cravatele fine, înguste şi la gulerele lungi. Deschiderea necesară poate fi foarte uşor asigurată de inserarea a două degete după realizarea primei bucle.

Nodul încrucişat – un nod foarte frumos, original şi elegant, dar mult mai complicat. Este un tip de nod care nu se potriveşte cu mătasea grea, tricotajul sau lâna.

Papionul – astăzi, din cauza unei anume marginalizări, papionul purtat la serviciu constituie un element distinctiv. Este un accesoriu favorit al intelectualilor şi al creativilor. Este, de asemenea, un accesoriu obligatoriu atunci când avem de-a face cu un dress code pentru o seară formală, purtat cu smoching şi cu o cămaşă cu guler jos. Fără îndoială, în acest sezon papionul este în tendinţe, indiferent de material şi de imprimeu, la cămăşi cu guler clasic italian sau franţuzesc.

Cravata lată (lavaliera) – se poartă numai la ocazii festive, de obicei cu frac. Acest tip de cravată a devenit o modă în clasa medie-superioară şi în cercurile aristocratice ale anilor 1880. Asemeni papionului asortat la smoching, cravata lată înnodată nu este numai tolerată, ci este considerată perfect acceptabilă.

Cititorii For Rich Only ne pot contacta, pentru orice informaţii sau întrebări, la magazinele TRENDS by Adina Buzatu, sau pe pagina de web www.adinabuzatu.ro.