Categorii
Despre rostul artei Nr. 9 / Mai - Iunie 2009

Investiţia în artă, un business mereu pe plus

Investiţia în artă este, până la urmă, o chestiune de curaj. După cum vă mai spuneam, exact ca la un joc pe bursă

Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, vă invită să-i fiţi interlocutori într-un dialog despre rostul artei.

Investiţia în artă este, până la urmă, o chestiune de curaj. După cum vă mai spuneam, exact ca la un joc pe bursă. Nu poţi juca fără îndrăzneală, fără un risc asumat, fără curaj. Şi când vorbesc de investitori, vorbesc de oameni care au milioane de euro; care au miliarde de lei, care au făcut aceşti bani din afaceri şi deci ştiu despre ce e vorba, cum se fac banii.

Am să vă dau un exemplu: un proiect în care investeşti 10 mii de euro; sau 20 de mii. Nu cred că-şi pune cineva problema, că poate gândi cineva – din business, desigur – că, oricear fi, aceasta poate constitui o pierdere. Ei bine, aceşti 20 de mii de euro îi dau eu, „cutărel” şi vreau un proiect cu marele actor… X sau Y – ca să nu dau nume. Pentru unii, 20 de mii de euro nu sunt bani, domnule. Sau sunt bani de piaţă, într-o zi, mă rog.

Deci investesc câteva mii şi vreau un spectacol de succes. Hai să facem un calcul matematic! Dacă am investit 10 mii de euro, să spunem, într-un spectacol montat în sala cutare, de 150 de locuri, biletul fiind 25 de lei. Cât se scot doar din reţetă, din încasări? Aproape o mie de euro. În consecinţă, din primele zece reprezentaţii, tu, investitor, ţi-ai scos banii.

Din cea de-a 11-a, eşti pe profit.

Păi vedeţi?! Eu trag concluzia că aici, la noi, e vorba doar de o mentalitate ciudată, care ne împiedică să vedem un adevăr simplu şi care ne face să fim reticenţi la a investi în cultură, într-o carte, în ceva care până la urmă, conform calculelor extrem de simple pe care le-am făcut, cu modestie şi fără vreun fel de exagerare – o sală de 500 de locuri şi un bilet de 50 de lei – ne va conduce, sigur la câştig.

Dacă mai adaugi la calculul meu simplu o activitate bună de marketing, de organizare a unor evenimente, mai pui cinci lei din câştig şi faci o promovare, convenţională sau nu, sigur că voi avea şi mai mult public, şi mai mulţi bani.

Dar eu înţeleg că nu este uşor să treci peste anumite reticenţ e în momentul în care te afli în afara fenomenului. Suntem deja într-un cerc vicios. De afară nu simţi piaţă de artă, nu simţi afacerea, iar în interior fiind nu ai bani. Eu dacă aş avea câteva sute de mii de euro, un milion, ca să nu exagerez, evident aş investi în teatru, în spectacolul de teatru, în businessul de artă. Sunt convins că nu aş pierde, nu aş falimenta afacerea.

Americanii, cât sunt ei de pragmatici, şi cât cântăresc ei totul la centimă, uite că prosperă în tot soiul de afaceri în domeniul artei: filmul, teatrul, cartea – doar câteva experienţe reuşite.

Revenind acasă, acum la noi, la Metropolis sunt câteva spectacole care joacă, de peste zece, douăzeci, treizeci de reprezentaţii cu casa închisă. Nu unul, câteva. Cu sala plină.

Lumea vrea artă, vrea spectacol. Nu mai departe de ieri, când să mă urc în maşină m-au interpelat două doamne, cerândumi ferm să fac, cumva, să poată găsi şi dumnealor bilete.

Arta făcută cu ştiinţă, cu talent şi cu pasiune se vinde mult mai bine decât pâinea caldă. Nu rămâne decât să-i înţelegi rostul. Sigur că în artă, în teatru, nu se dau tunuri financiare peste noapte. Dar beneficiile sunt infinit mai mari, atunci când investeşti bani – pe care v-am demonstrat că-i recuperezi şi intri pe profit după câteva reprezentaţii – dar mai investeşti şi suflet, mai investeşti şi imaginaţie… investeşti în copii, în tineri.

Toate acestea pot fi cuantificate, peste ani, peste generaţii, în cultura unei naţii, a unui popor care, gândind într-un anume fel, trăind într-un anume fel, se dezvoltă ca atare, întorcându-ţi ţie, creator de artă, investitor în artă, investiţia, atât materială cât şi de caracter.

Eu spun că, măcar şi pentru atât, merită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *