Categorii
Nr. 4 / Iulie - August 2008

Competiţii inegale

Tema bogăţiei predispune la diverse piruete filozofice. Mai ales aici, în România, ţară fost comunistă în care principiul egalitarismului a gâtuit în faşă orice încercare de a prospera prin propriile-ţi disponibilităţi, prin puterea de muncă, prin talent şi inteligenţă.

Tema bogăţiei predispune la diverse piruete filozofice. Mai ales aici, în România, ţară fost comunistă în care principiul egalitarismului a gâtuit în faşă orice încercare de a prospera prin propriile-ţi disponibilităţi, prin puterea de muncă, prin talent şi inteligenţă.

La umbra prea deasă a unei utopii speculată de muncitorii cu gura, ceilalţi, „egalii”, au pierdut aproape orice interes de a gândi şi pune în practică mai mult decât egalul său lenevit de marxism-leninism. Evident, pentru că nimic nu e nou sub soare, sub bici şi sub constrângeri progres nu avea cum să se nască. Egalitarismul s-a dovedit un fiasco, indiferent că a fost vorba de inocularea unei anumite mentalităţ i sau de exacerbarea unor tare comportamentale.

Fără îndoială că oricând şi oriunde, concurenţa a creat progres, imaginaţie, dezvoltare. Cu siguranţă liberalismul, ca manifestare socială, a condus la civilizaţie şi autocontrol.

Dar pentru că într-o atare cursă, evident corectă, evident cinstită, în spatele învingătorului va exista întotdeauna învinsul, cel dintâi este esenţial să conştientizeze ambele poziţii, interpretându-le ca pe un fapt firesc social. În consecinţ a acestei interpretări este absolut normal să se declanş eze gestul caritabil, cel puţin la fel de normal ca şi competiţia.

Răspund astfel unei întrebări care suna cam aşa: „Decât gesturi de caritate, nu era mai bine când toţi trăiam la fel?!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *