Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Barbados

DESTINAŢIA FAVORITĂ A TURIŞTILOR DIN ÎNTREAGA LUME, DAR MAI ALES A CELOR BRITANICI, BARBADOS ESTE REGINA CARAIBELOR. STIL SOFISTICAT, ŞARM ŞI ROMANTISM – UN MELANJ NUMIT BARBADOS. PLAJE FINE, CORALI, CRICKET, OPERĂ, POLO SE AFLĂ LA DISPOZIŢIA TURIŞTILOR CARE AJUNG PÂNĂ AICI

Perla Caraibelor

Recomandată tuturor vârstelor, Barbados este insula pe care acţiunea este la ea acasă, la fel ca şi sporturile de apă, călătoriile şi golful. Nu vei duce lipsă nici de incursiuni în grădini şi plantaţ ii luxuriante şi istorice, numai bune de explorat.

Insula este o formaţiune de corali, născută în urma unei intense activităţi vulcanice. Briza constantă îi conferă un climat tropical, blând şi plăcut. Plajele sunt excelente, iar aglomerările de corali ascund un mare număr de peşteri şi lacuri subterane.

Apa potabilă provenită de aici este printre cele mai pure din lume.

Deşi Barbadosul are o mulţime de motive turistice care îi conving pe doritori să revină ori de câte ori este posibil – artă, activităţi, viaţă de noapte, muzică, istorie, unele dintre cele mai bune restaurante – ceea ce pare să primeze în opţiunile vizitatorilor este „materialul uman”. Locuitorii Barbadosului, numiţi Bajans, sunt extrem de calzi şi prietenoşi, mereu cu zâmbetul pe buze.

Coasta de Vest este cea mai aristocratică parte a Insulei Barbados, iar în St. James vei găsi cu siguranţă unele dintre cele mai fine plaje şi cele mai selecte restaurante. Stilat şi sofisticat, St. James este supranumit adesea „Coasta de Platină” sau „şirul milionarilor”, şi oferă turiştilor restaurante excelente şi un shopping de cea mai bună calitate.

Coasta de Sud este locaţia perfectă pentru pasionaţii de surfing. Competiţiile anuale şi întâlnirile internaţionale se ţin atât pe Coasta de Sud cât şi pe cea de Est.

Coastele de Est şi de Nord ale insulei se deschid către Oceanul Atlantic, iar aici sunt întotdeauna valuri uriaşe şi recifuri de coral. Aceaste zone nu sunt recomandate pentru înot, cu excepţ ia câtorva golfuri foarte bine protejate.

Plajele din Barbados sunt unele dintre cele mai frumoase plaje din Caraibe, iar aceea din The Crane este inclusă pe lista celor mai bune 10 plaje din lume întocmită de Lifestyles of the Rich and Famous. Toate plajele din Barbados sunt deschise publicului, iar accesul la acestea este un drept pe care îl au toţi locuitorii insulei. Pentru pasionaţii genului, este bine de ştiut că în Barbados nu există plaje pentru nudişti, şi – mai mult decât atât – nudismul este ilegal aici!

Insula este foarte bine dezvoltată, punând la dispoziţia turiştilor hoteluri renumite la nivel internaţional.

Ce să nu ratezi:

Bridgetown, capitală „furnicar” National Heroes Square, cu statuile simbolurilor naţionale ale insulei Mount Hillaby, pentru priveliştile fantastce ale insulei Grădinile Botanice Abdromeda Fabrica unde se produce romul Mount Gay, cel mai vechi rom din lume.

7 motive să vizitezi Barbados:

1. Ospitalitatea localnicilor.
2. Festivalurile – în orice moment al anului ai ajunge aici, vei găsi cu siguranţă un festival la care să participi. Cel mai important este Festivalul Crop-Over, care celebrează sfârşitul recoltei de trestie de zahăr.
3. Mâncarea. Un mix încântător de mâncare polineziană, franţuzească, grecească, chinezească, italiană, japoneză şi din Lumea Nouă. Restaurante fine, barbeque-uri pe plajă, dar şi fast-food-uri şi pieţe locale.
4. Viaţa de noapte. Cuvântul perfect care descrie viaţa de noapte din Barbados – vibrant!
5. Cazarea. Staţiuni şi cluburi de cea mai înaltă clasă, apartamente, vile intime, hoteluri cochete, spa-uri, toate la îndemâna turiştilor.
6. Activităţile. Cele mai multe dintre hoteluri oferă posibilitatea practicării de sporturi de apă, golf sau tenis, iar cei care ajung pe insulă pot încerca desigur şi safari, drumeţii, snorkeling sau călărie.
7. Istorie. Pentru pasionaţi, în Barbados se află o varietate largă de situri istorice şi monumente, printre care plantaţia Great Houses. Toate acestea datează din perioada dominaţiei britanice, care a durat aproximativ 350 de ani.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Diamante pe nisip

AŞA CUM ERA DE AŞTEPTAT, VARA ALUNGĂ DIN CAPITALĂ MAJORITATEA BUCUREŞTENILOR. BINEÎNŢELES, ODATĂ CU EI, S-A MUTAT PE LITORAL O ÎNTREAGĂ INDUSTRIE: CEA A LUXULUI

Cele mai luxoase maşini, bijuterii strălucitoare şi mobilă încrustată cu diamante – toate au putut fi văzute la jumătatea lunii iulie la târgul Luxury Show, la Mamaia.

Prima ediţie a acestui eveniment a fost un adevărat succes.

Pe parcursul a trei zile, un show de rafinament şi distincţie s-a desfăşurat pe platforma Power Marine, situată în faţa hotelului Rex din Mamaia. Un eveniment deosebit şi datorită manierei inedite de prezentare a exponatelor. Decorul a fost alcătuit din materiale vaporoase, în ton cu strălucirea spectacolului de lumini.

Conceptul Luxury Summer este bazat pe valorificarea unui spaţiu ieşit din tiparele cotidianului, care permite accesorizarea serilor de vară cu produsele de lux prezentate în cadrul târgului, spun organizatorii. A fost prezentat aici, între altele, noul model Audi S8, cu un motor de 450 de cai putere, prevăzut cu tracţiune integrală. Costă 101.000 de euro şi poate fi cumpărat din reprezentanţele Audi. Un alt exponat care a atras privirile vizitatorilor a fost iahtul „Sea Ray”, modelul 260SD. Pe lângă designul deosebit, vasul are un motor Mercury de 6,2 litri şi 370 de cai putere precum şi tapiţerie din piele. Vizitatorii au admirat diferite modele de elicoptere dar şi sclipitoare bijuterii. „Vedetele” expoziţ iei au fost telefoanele mobile marca Vertu. Cel mai ieftin – 14.438 de lei; un telefon din aur galben, din colecţia Constellation, costă 15.000 de euro. La mare căutare au fost şi jacuzziurile cu preţuri care variază între 5.000 şi 20.000 de euro.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Hotel Richmond – CONFORTUL UNEI VACANŢE PERFECTE

Situat în centrul staţiunii Mamaia, cu o amplasare privilegiată, Richmond Hotel cccc reuşeşte să pună într-un echilibru perfect rafinamentul, stilul şi eleganţa, oferindu-vă liniştea şi confortul optim pentru o vacanţă perfectă.

Richmond Hotel oooo dispune de 94 de spaţii de cazare moderne, ce pot oferi clienţilor confortul necesar. Structura acestora arată astfel: 34 de camere duble matrimoniale, 6 camere duble twin, 4 camere VIP şi 3 apartamente.

Pentru o relaxare completă, hotelul dispune de un centru de masaj – întreţinere corporală, salon de cosmetică, precum şi o sală de fitness dotată la cele mai înalte standarde.

Pentru întâlniri de afaceri, seminarii, training-uri sau conferinţ e, Richmond Hotel cccc vă pune la dispoziţie centrul de conferinţe Richmond Academy, dotat cu aparatură de ultimă generaţie.

În cadrul hotelului, vă stă la dispoziţie, de asemenea, un elegant şi somptuos restaurant cu peste 80 de locuri. O alegere perfectă atât pentru recepţii şi evenimente festive, cât şi pentru o cină romantică. În această ambianţă vă puteţi delecta cu cele mai delicate arome şi cea mai rafinată muzică.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Yachtul, un lux… necesar

PENTRU MULŢI DINTRE PRODUCĂTORII DE ARTICOLE DE LUX ESTE FOARTE CLAR CĂ ROMÂNIA A DEVENIT O PIAŢĂ EXTREM DE ATRACTIVĂ, LA MARE CONCURENŢĂ CU STATE DE TRADIŢIE ÎN DOMENIU, PRECUM ELVEŢIA, RUSIA SAU SUA.

Dovadă a celor afirmate o constituie târgurile de yachturi de lux, despre care se poate spune că au fost vedetele verii 2008. Prima ediţie a „Romanian Boat Show”, organizată la Mamaia, s-a dovedit a fi un adevărat succes. Piesele grele ale expoziţiei au fost yachturile de lux, care ajung la preţuri de circa un milion de euro. Pe lângă ele, au fost pe val şi bărcile de mici dimensiuni gonflabile, fără motor, care costă între 150 şi 5.000 de euro. Noutatea absolută a evenimenului a fost bifată de participarea doritorilor, zi de zi, la drive-testuri pe mare şi pe lacul Siutghiol cu yachturi, veliere ori bărci cu motor.

La târg au fost vândute ambarcaţiuni în valoare de 8 milioane de euro, majoritatea fiind achiziţionate de români. Cel mai scump yacht, Atlantis 55, a fost vândut chiar pentru suma de un milion de euro. În total, au fost expuse circa 60 de ambarcaţiuni ce au însumat o valoare totală de peste 10 milioane de euro. Şi la evenimentul din Bucureşti, care a avut loc la sfârşitul lunii mai, s-au vândut 90 la sută dintre ambarcaţiunile expuse, precum şi surate de ale lor, jci măcar expuse. De exemplu, un Pershing 46, care a depăşit milionul de Euro, s-a vândut în trei exemplare. Valoarea totala a achiziţiilor efectuate pe durata expoziţiei din Capitală o depăşeşte pe cea de la Mamaia: aproximativ 25 milioane Euro.

PIAŢA AMBARCAŢIUNILOR DE LUX MĂREŞTE ŞTROCUL

Organizatorii susţin că, în ultima perioadă, piaţa yachturilor cunoaşte o creştere semnificativă, iar la fiecare ediţie ambarcaţiunile expuse sunt vândute în proporţie de 80 de procente.

Yachturile vor însuma o valoare de circa 10-15 milioane euro anul acesta, ceea ce reprezintă circa 25 la sută din valoarea întregii pieţe de ambarcaţiuni, evaluată la 40-50 milioane euro, a declarat Bogdan Craciun, manager Set Events, organizatorul expoziţiei Romanian Boat Show.

Tomis Yacht 2008, desfăşurat în paralel la Constanţa, a atras şi el un număr important de vizitatori. Oferta târgului a cuprins, pe lângă ambarcaţiuni, vehicule utilitare sport (SUV), remorci pentru transportul ambarcaţiunilor, motoare de bărci. Preţurile ambarcaţiunilor au pornit de la 200-300 de euro şi au ajuns la 700.000 de euro fără taxe, pentru yachturi. Cea mai scumpă ambarcaţ iune prezentată a fost un Azimuth 46, cu punte descoperită.

Dar yachturile expuse în danele târgurilor sunt doar câteva dintre reprezentantele industriei de gen. În general, preţul ambarcaţ iunilor de agrement ajunge până la 10 milioane de euro. Ca peste tot în lume, cel mai bine se vând ìpieseleî cu preţ mediu, cuprins între 20.000 şi 60.000 euro. Asta nu înseamnă însă că ele au dimensiuni mai mici, sau sunt mai puţin tehnologizate.

Există şi bărci mici, din lemn, lucrate manual, care costă cât un yacht de 15 metri. Arta cere sacrificii..

Categorii
Despre modă Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Cravata – Un accesoriu, prin excelenţă, masculin

NODUL DE CRAVATĂ

Nodul în patru – este nodul pe care îl învaţă prima dată băieţii fiind asociat, inevitabil, cu pătrunderea lor în lumea seniorilor.

Principalul avantaj al acestui tip de nod – este potrivit aproape tuturor modelele de cravate şi gulere de cămaşă. Inspirat din nodul marinăresc, acesta este simplu de realizat, solid şi uşor de slăbit, în cazul în care este nevoie. Este executat corect doar atunci când se aşează perfect pe gulerul cămăşii; nu trebuie să fie ascuns pe jumătate de una dintre părţile laterale ale gulerului. Partea care înconjoară gâtul trebuie să rămână întotdeauna „ascunsă”. Atunci când materialul permite (dacă este vorba de mătase) se poate obţine un efect deosebit folosind degetul arătător pentru a realiza o cavitate convexă, mică, în centrul cravatei, chiar dedesubtul nodului.

Nodul mic – deşi este, fără putinţă de tăgadă, unul de „bază” în marea varietate a nodurilor de cravată, nu este şi cel mai folosit. Mai puţin voluminos decât cel prezentat mai sus, dar şi mai dificil de lărgit, nu se potriveşte oricărui guler, la fel cum nu este potrivit oricărui tip de cravată.

Nodul Windsor plin – Regele Edward al VIII-lea a fost cel care a lansat acest model în anii 1930, de atunci el continuând să fie unul foarte popular. Dacă vei dori cândva să potriveşti gulerul lat al cămăşii italieneşti cu o cravată uşoară, atunci nodul Windsor va fi alegerea perfectă – cea mai importantă caracteristică a sa este volumul mare.

Nodul Windsor – mai atractiv decât nodul Windsor plin, acest tip de nod are un volum intermediar – mai mic decât nodul Windsor plin şi mai mare decât nodul în patru. Acest nod are, de asemenea, şi un alt avantaj extrem de important: conferă un volum discret cravatelor foarte subţiri.

Nodul Prince Albert – este derivat din nodul în patru, căruia îi mai adaugă încă o buclă. Este preferatul bărbaţilor mici de statură, întrucât rezultatul duce la o lungime a cravatei potrivită staturii acestora. Nodul trebuie să fie strâns, lung şi îngust. Se recomandă la cravatele fine, înguste şi la gulerele lungi. Deschiderea necesară poate fi foarte uşor asigurată de inserarea a două degete după realizarea primei bucle.

Nodul încrucişat – un nod foarte frumos, original şi elegant, dar mult mai complicat. Este un tip de nod care nu se potriveşte cu mătasea grea, tricotajul sau lâna.

Papionul – astăzi, din cauza unei anume marginalizări, papionul purtat la serviciu constituie un element distinctiv. Este un accesoriu favorit al intelectualilor şi al creativilor. Este, de asemenea, un accesoriu obligatoriu atunci când avem de-a face cu un dress code pentru o seară formală, purtat cu smoching şi cu o cămaşă cu guler jos. Fără îndoială, în acest sezon papionul este în tendinţe, indiferent de material şi de imprimeu, la cămăşi cu guler clasic italian sau franţuzesc.

Cravata lată (lavaliera) – se poartă numai la ocazii festive, de obicei cu frac. Acest tip de cravată a devenit o modă în clasa medie-superioară şi în cercurile aristocratice ale anilor 1880. Asemeni papionului asortat la smoching, cravata lată înnodată nu este numai tolerată, ci este considerată perfect acceptabilă.

Cititorii For Rich Only ne pot contacta, pentru orice informaţii sau întrebări, la magazinele TRENDS by Adina Buzatu, sau pe pagina de web www.adinabuzatu.ro.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008 Povestea Gustului

POVESTEA GUSTULUI

CU AVOCATUL LIVIU POENARU, UN MAESTRU AL POVEŞTILOR CU GUST DESPRE GUSTURI, AM ÎNCEPUT SĂ DEPĂNĂM AMINTIRI ÎN NUMĂRUL TRECUT AL REVISTEI NOASTRE. ASTĂZI VOM CONTINUA FIRUL „DEGUSTĂRILOR”

După ce dăm o tură prin casa maestrului Poenaru, ca printr- un muzeu cu obiecte de suflet, ne aşezăm la masă unde ne serveşte cu un suc şi o salată de afine. Cu miere. Minune pe o caniculă ca asta. Gustă şi el, îşi redescoperă propriul talent de meşteşugar în ale bucătăriei, zâmbeşte şi începe povestea.

ARTA TĂIERII

Tocmai am fost în Deltă cu un bucătar renumit, de acolo, care ne-a făcut celebra saramură. Ar putea părea banal din cale-afară. Toată lumea când merge în Deltă îi dă cu saramură. Tipic. Şi ce saramură?! Păi una de somn, desigur. Simplu ca bună ziua. Stă somnul pe grătar, spoi se întinde într-o tavă, se presară nenumărate mirodenii şi plante aromate – usturoi, ardei iute, un pic de mentă, pătrunjel, roşii – apoi tava se mai lasă puţin la cuptor.

Ceea ce mi s-a-ntâmplat mie foarte interesant la saramura asta au fost feliile! Ei bine, feliile erau tăiate extrem de subţiri. De obicei, peştele se taie în medalion la 15-20 de milimetri grosime. Ei bine astea erau tăiate sub 10 milimetri, ceea ce e o nebunie, pentru că în felul ăsta carnea poate trage foarte multă aromă de plante.

Aspectul interesant în întâmplarea noastră este tehnica tăierii. Cum taie dom’le felia aşa subţire, pescaru-n Deltă şi specialistul în bucătărie? Ei bine, n-ai să mă crezi, dar s-a inventat congelatorul. Animalu’ se răceşte bine, aproape de îngheţ şi devine astfel mai consistent.

În timpu’ ăsta ascuţi mata cuţitele, şi-l tai cât de subţire vrei.

Vorbesc aici cam de acelaşi truc pe care-l folosesc ai noştri la prepararea unui fals carpacio. Răcesc carnea până aproape de îngheţ, apoi o taie la micron… Păi nu aşa se face meştere bucă tar carpacio, dacă te respecţi; ce faci tu e un fals gastronomic. La carpacio de la mama lui tai, e drept că subţire, felia de muşchi de vită, o pui într-o folie de plastic şi pe urmă o iei frumos la bătut cu un ciocănel de lemn plat, fără striaţii, până o faci foiţă de ţigară. Păi gustul e cu desăvârşire altul, dacă vrei să te respecţi, dacă nu…

CRAP CHINEZESC

Apropo de tehnica tăierii. Am fost în urmă cu ceva timp la o recepţie oferită de Ambasada Chinei. Domnule, între altele d-ale lor, era întins pe o masă un peşte lung cam de o jumătate de metru – întreg, ornamentat, impresionant. Nimeni nu se atingea de el. M-am dus eu. M-am uitat la peşte, m-am uitat la ornament, iar la peşte. Îmi lăsa gura apă. Undeva, lângă el, stătea ceva ca un cuţit, dar parcă nu era chiar cuţit, mai mult o spatulă.

Şi, domnule, când mă gândeam cum să-l atac apare un chinez. „Vă place?” zice. „Mai e vorbă” zic. „Operă de artă, domnule, dar se mănâncă?!” mai zic eu. „Sigur, vreţi să-l gustaţi?”, „Aş vrea dar nu ştiu de unde să-l apuc”, mă implic eu cu sufletul la gură. „De unde doriţi?!” „Uite, de aici!”. Şi omul meu merge la masă, face câteva mişcări pe ornamet, ia spatula, şi ce face el, ce drege, că scoate o felie de nici nu ziceai c-a atins cinvea peştele ăla vreodată. „Cum ai făcut dom’le scamatoria?!” zic eu, acum mai atent la decor decât la porţioara mea. Îmi arată maestrul, la ralanty, şi-mi dau seama că totul era tăiat în prealabil, pe fiecare vertebră aproape, fără pic de os, şi cu o savoare excepţională. Minunea peştilor la tavă, domnule.

„Chiar e posibil?” „Păi e”, zice el. „La noi, tăierea peştelui, a cărnii în general, este o specialitate distinctă în bucătărie. Şi ca orice specialitate, a fost ridicată în timp la rang de artă”. Mie-mi spui, domnule, de arta detaliului la chinezi?! E fantastică..

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Ferrari & Louis Vuitton – Două mărci pe gustul românilor cu bani

ROMÂNII VOR ÎN FERRARI

Compania Forza Rossa, partener oficial Ferrari în România, tocmai şi-a mărit estimările anunţate cu prilejul lansării din luna mai, în ceea ce priveşte cifra de afaceri a lui 2008 – de la 3 la 6 milioane de euro. Roxana Vâlcu, directorul de comunicare al companiei, a mai spus că 60 la sută din suma anunţată o reprezintă activitatea de service. Dovada că românii preferă luxul la cele mai înalte cote o face faptul că, în doar două luni, compania a vândut cele 15 unităţi alocate lui 2008 şi are 30 de comenzi în aşteptare pentru următorii doi ani. Prezent la Bucureşti, Luca di Montezemolo a promis că numărul unităţilor alocate României va creşte de la 15 la 40-50.

Potrivit unor declaraţii ale partenerului Ferrari, în prezent, pe străzile României circulă aproximativ 80 de Ferrari.

Cel mai întâlnit model este F430. Cel mai puternic model de stradă este F430 Scuderia, care are 510 cai putere şi ajunge la 100 km/h în doar 3,7 secunde. Un astfel de model a fost livrat şi în România la începutul anului 2008. Preţul de pornire pentru F430 este de 145.000 euro, iar cel mai scump model este Scaglietti One to One cu un preţ de pornire de 225.000 euro.

DE MÂNĂ CU LOUIS VUITTON

Şi dacă un Ferrari îi vine mănuşă unui bărbat cu bani, ce să mai spunem de un produs Louis Vuitton pe braţul unei doamne? O astfel de geantă poate costa de la 300 până la câteva mii de lire sterline.

Nici domnii nu plătesc mai puţin pentru produsele destinate lor. Din magazinul lanţului de produse de lux Louis Vuitton, aflat în Galeria hotelului Marriott din Capitală, românii cu dare de mână îşi pot achiziţiona genţi, geamantane, pantofi de damă şi de bărbaţi, precum şi o serie de accesorii – toate marca sus-amintită.

Brand al grupului Moet Hennesy Louis Vuitton (LVMH), Louis Vuitton înglobează produse din piele, pantofi, ceasuri, bijuterii, haine, accesorii, instrumente de scris şi ochelari de soare, care au generat anul trecut venituri de peste 5.600 de milioane de euro, cu aproximativ 400.000 de euro peste nivelul raportat cu un an în urmă. Printre brandurile deţinute de LVMH se numără mărcile de băuturi Moet&Chandon şi Dom Perignon, de parfumuri Christian Dior, Givenchy sau Kenzo, şi mărcile de bijuterii şi ceasuri Dior, Tag Heuer ori Zenith. Totodată, grupul are activităţi în retailul de lux, deţinând lanţul de magazine Sephora şi Le Bon Marche. La nivel local, LVMH mai este prezent prin magazinele Sephora, care au fost aduse la noi prin franciză, francizatul fiind compania elenă Sephora Marinopoulos.

Categorii
Despre rostul artei Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Artă de vânzare

Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, vă invită, ediţie de ediţie, să-i fiţi interlocutori într-un dialog despre rostul artei.

Ceea ce doresc eu foarte tare este să răspund unei provocări, venite dintr-o zonă absolut senzaţională. În calitate de artist, mai nou de manager, vreau să mă gândesc şi să vorbesc despre rostul artei. Dacă arta se poate vinde, dacă se poate face comerţ cu arta sau dacă există artă pentru artă. Şi iată-mă acum în marea dilemă a artistului, care spune că este o ipocrizie să susţii că faci artă doar pentru tine. Un artist care spune „eu scriu, dar nu-mi doresc să fiu citit”, minte. Un actor care spune „eu joc, dar nu-mi doresc să am spectatori”, minte şi el.

Despre acest fenomen voi vorbi foarte mult şi aplicat, mai ales în contextul spectacolului de teatru. Şi anume dacă arta actorului şi arta spectacolului trebuie să constituie „obiecte” de vânzare. Iar eu spun că da. De ce? Pentru că povestea asta are un dublu sens: o dată că artistul nu-şi doreşte ca arta lui să rămână anonimă, necunoscută şi neapreciată. A doua, că publicul, atunci când merge la teatru, pleacă la cumpărături de artă.

CUMPĂRĂTORII DE ARTĂ

Vorbeam despre cei care investesc în artă, cumpără artă, colecţionează artă şi nu vreau decât să atrag atenţia că marile catedrale, marile picturi, Capela Sixtină etc., au fost comenzi; iniţial au fost, dacă vreţi, fapte comerciale. Cineva a dat un ban ca să se producă actul artistic. Care la ora asta se cumpără. Să nu-mi spună cineva că nu se vinde extrem de bine tot ceea ce înseamnă turism cultural. Numai noi! Şi chiar cu asta aş începe şirul discuţiilor noastre. Noi nu avem încă mentalitate de capitală turistică. Mă refer aici la turismul cultural, evident. Dacă ne vine un prieten de afară, aproape că nu ştim în ce locuri să-l conducem; nu ştim la ce spectacole să-i rezervăm bilete.

Dacă mergi, de exemplu, la Viena, biletul la operă intră întrun program. Vezi Traviata sau mai ştiu eu ce. Dar ştii sigur care ţi-e drumul. Noi, din păcate, nu avem habar de ceea ce înseamnă turism cultural şi cred că acesta e motivul pentru care românul are impresia că arta nu se vinde. Ba, eu cred că se vinde foarte bine şi abia aştept să mă întorc din America pentru a putea afirma, cu mâna pe inimă, că marile spectacole, marile întreprinderi artistice se pot vinde. Cu condiţia să înţelegem fenomenul.

Noi, din cauza comunismului, am trăit mult timp în condiţiile unui egalitarism al imaginaţie. Dacia 1300 era aceeaşi pentru toţi – diferea doar culoarea – blocurile arătau toate la fel. Aabia acum am intrat într-o uşoară normalizare. Abia acum românul reînvaţă să îşi aleagă obiectul sau subiectul. Televizorul ne-a învăţat să alegem subiectul. Mă uit aici şi nu dincolo. Vreau asta şi nu aia.

La fel se-ntâmplă şi cu arta. „Nu mă interesează arta contemporană, mi-aş dori ceva tradiţional”.

Piaţa culturală a devenit din ce în ce mai diversificată. Este ca un Hypermarket, iar publicul este foarte doritor să consume; doritor să cumpere. Mai lipseşte doar investitorul, care să pună, spectacol de spectacol, câte o piatră de temelie. Despre asta vom vorbi: despre investiţia în artă. O afacere necesară.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Hotel de Crillon – FAŢĂ CU ISTORIA

UNUL DINTRE CELE MAI VECHI ŞI MAI EXCLUSIVISTE HOTELURI DIN LUME, O BIJUTERIE ÎN INIMA PARISULUI, O ÎNTÂLNIRE UNICĂ CU ISTORIA, FRUMUSEŢEA, ARTA, GASTRONOMIA ŞI LUXUL, HOTEL DE CRILLON ÎŞI SEDUCE VIZITATORII CU O LOCAŢ IE EXCEPŢIONALĂ ŞI CU RAFINAMENTUL SĂU

Imaginat ca un monument istoric unic, Hotel de Crillon este un elegant castel din secolul XVIII, situat în celebra Place de la Concorde, la numai câţiva paşi de Champs-Elysees, zona de shopping Faubourg Saint Honore şi de toate muzeele importante ale Parisului.

Decorat în stilul Ludovic al XV-lea, al secolului XVIII, hotelul oferă 103 camere şi 44 de apartamente printre care şi apartamentele prezidenţiale şi excepţionalele apartamente Louis XV şi Leonard Bernstein. Încă de la primii metri ai lobby-ului de marmură de culoarea mierii şi până la candelabrele de cristal, Hotel de Crillon nu vorbeşte decât despre opulenţă. Saloanele publice ale hotelului sunt decorate exclusiv cu tapiţerii din secolele XVII şi XVIII, candelabre, mobilă aurită şi brocart, sculpturi, busturi şi scaune Ludovic al XVI-lea. Mai mult, apartamentul Leonard Bernstein conţine şi unul dintre pianele maestrului. Luxul interioarelor comune ale hotelului continuă şi în camere, unde vizitatorii sunt adesea răsfăţaţi cu băi din marmură Carrara, duşuri separate, dressinguri, scări şi articole de toaletă Annik Goutal, pereţi îmbrăcaţi în foiţă de aur, gravuri, inserturi de tapet din cele mai fine materiale.

Oaspeţii Hotelului de Crillon se pot bucura, pe lângă confortul maxim, de asistenţa unui personal extrem de atent, de magazine cu produse de lux, o sală de sport cu echipament modern, deschisă 24 de ore din 24, masaje cu tehnici indiene şi practici Reiki, un spa full-service, în proces continuu de modernizare.

Pentru oamenii de afaceri există şi un centru de afaceri, dotat cu mijloace moderne de comunicare şi săli de întâlnire, la rândul lor opulente, trei dintre acestea fiind chiar repere naţionale. Pe lista de dotări de la Crillon se află şi o terasă de 450 de locuri şi opt săli de recepţie care pot primi de la 10 la 350 de persoane.

LUXUL GURMANDERIEI

Bucătăria fină şi delicată de la Les Ambassadeurs este pregătită de unul dintre cei mai mari bucătari din Franţa. Oaspeţii hotelului pot încerca şi Restaurantul L’Obelisque, cu atmosfera sa pariziană tipică şi bucătăria franţuzească regională. Piano Bar-ul este ideal pentru un pahar de şampanie şi o discuţie relaxată, iar Jardin d’Hiver pentru ceaiul de după amiază. Hotelul a fost locul unde, de-a lungul timpului, au „tras” personalităţi ale vieţii politice, printre care generalul american John J. Pershing, sau Franklin Delano Roosevelt, Woodrow Wilson, Theodore Roosevelt, Herbert Hoover sau Richard Nixon. De altfel, familii puternice şi figuri regale din întreaga lume, ca şi celebrităţi din show-bizz au ales Hotel de Crillon ca reşedinţă temporară, în vizitele lor la Paris.

Construcţia care adăposteşte astăzi hotelul a fost realizată în 1758, la cererea regelui Ludovic al XV-lea, şi a servit iniţial drept clădire guvernamentală de birouri. A fost apoi transformată în hotel, iar regina Maria Antoaneta şi prietenele sale din elită au devenit oaspeţi frecvenţi. În 1788 hotelul a fost cumpărat de François-Félix- Dorothée Berton des Balbes, Contele de Crillon, dar la puţin timp i-a fost confiscat de guvernul instaurat după Revoluţia Franceză. În cele din urmă hotelul a fost înapoiat familiei de Crillon care l-a deţinut şi l-a condus până în anul 1907, când a fost restaurat de către Societe du Louvre, sub supravegherea arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur. În zilele noastre, prin Grupul Hotelier Concorde, Crillon face încă parte din Societe du Louvre, fosta proprietate a holdingului Taittinger.

Hotel de Crillon a ajuns acum în mâinile lui Barry Sternlicht, cel care a achiziţionat Groupe Taittinger şi Societe du Louvre, un ambiţios om de afaceri ce intenţionează să facă din acest brand unul dintre cele mai exclusiviste lanţuri hoteliere din lume. El are drept obiective în acest sens oraşe precum Londra, Roma, Barcelona, New York, Los Angeles, Chicago, Las Vegas, Tokyo, Shanghai, Beijing, Hong Kong, Delhi, Mumbai, Dubai şi Qatar, fiecare hotel urmând să fie construit după reţeta celui din Paris, astfel încât să reflecte spiritul unic şi sufletul locaţiei în care este amplasat. Aşadar, Barry Sternlicht nu este dispus să reducă din viteză, fiind convins că în afaceri „dacă reduci motoarele, eşti terminat!”.

Categorii
Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Turtle Island – Paradisul din Fiji

Sunt numai câteva dintre cuvintele cu care adevăraţii cunoscători descriu frumuseţea naturală a Turtle Island din Fiji, locul de filmare al celebrei pelicule „Laguna albastră”. Un paradis perfect, aşa cum fiecare dintre noi şi-l imaginează, Turtle Island este locaţia ideală pentru o nuntă noncoformistă, pentru luna de miere, sau pur şi simplu pentru o vacanţă în doi. Vedete de la Hollywood se numără printre obişnuiţii acestui loc: Britney Spears sau Jessica Simpson (care şi-au petrecut aici luna de miere) Pierce Brosnan, Ringo Starr, Eddie Van Halen, Pamela Anderson, Tommy Lee..

Insula oferă vizitatorilor săi nu mai puţin de 14 plaje, cu nisip alb extrem de fin. Unele dintre acestea sunt învecinate cu zone de locuit, dar există şi plaje complet izolate, înconjurate de stânci înalte sau amplasate în golfuri. Turiştii pot alege de la plimbările pe plajă, înot în minunatele ape turcoaz, croaziere pe bărcile cu pânze, snorkeling, scuba diving, windsurfing, sailing, caiac pe mare, pescuit sau croaziere la apus, până la excursiile în jungla luxuriantă, căţărări pe dealuri sau plimbări călare. În plus, cuplurile de îndrăgostiţi pot rezerva o plajă pentru o zi şi se pot bucura de un picnic romantic, cu fructe de mare şi şampanie.

DE CE SĂ ALEGI TURTLE ISLAND?

Pentru că este un paradis în miniatură, o insulă privată, idilică, cu plaje superbe, intime şi spaţiu de cazare pentru numai 28 de oaspeţi, fără maşini, fără televizor sau telefon… Toate casele sunt prevăzute cu paturi mari de zi, pe verandă, camere deschise, podele de lemn, aşternuturi albe din in, covoare de piele de oaie, duşuri duble, jacuzziuri încastrate în podea, livinguri cu canapele lungi şi fotolii.

PUŢINĂ ISTORIE

Turtle Island a devenit paradisul care este astăzi după ce, în 1972, Richard Evanson, un inginer care a făcut avere în domeniul televiziunii prin cablu, a decis să cumpere insula nelocuită, Nanuya Levu. Locaţia de 500 de acri face parte din Insulele Yasawa, unde omul nostru a sosit cu nimic mai mult decât un generator, un frigider şi… un cort. Insula era pe atunci populată de capre sălbatice, iar Richard şi-a făcut un scop din a-şi construi o casă. O echipă de localnici a plantat pentru el sute de copaci, spre a reface mediul. A venit apoi contractul cu realizatorii filmului „Laguna albastră”, având-o pe Brooke Shields în rolul principal, acesta fiind şi momentul din care notorietatea insulei a început să ia amploare. Din 1980 proprietatea a fost deschisă oaspeţilor, iar de atunci dezvoltarea facilităţilor a fost una continuă, deşi numărul vizitatorilor este menţinut la cota minimă.