Categorii
Nr. 9 / Mai - Iunie 2009

Bogăţia de oameni

Când va apărea revista, meciul va fi jucat. Victoria va fi deja tranşată. Mai mult ca sigur, Jo Jo va fi fost ovaţionat de românii care nu au uitat să-şi trăiască pasiunile, care mai ştiu să respire româneşte, cărora le mai curge câte o lacrimă, precum lui Il Luce, atunci când, după mii de ore de muncă şi milioane de frustră ri, rezultatele îţi recunosc meritele. După acest meci, Jo Jo ar mai avea foarte puţin până ce se va „încinge” în hora centurii mondiale. Nu e bogată o naţie cu cinci campioni mondiali la box profesionist? Sigur, îmi veţi spune că abia America e bogată, cu zecile sale de campioni. Dar există oare comparaţie? Mihai Leu, Dorin „Moşu” Doroftei, Lucian „Frumuşelu’” Bute, Adrian „Rechinu’” Diaconu, şi, de ce nu, Jo Jo Dan s-au născut într-o naţie extrem de talentată din multe puncte de vedere – dar delăsătoare prin diriguitorii ei, în prea multe domenii – şi au performat afară, în Germania, respectiv Canada, acolo unde talentul lor a rodit, consecinţă a seriozităţii şi profesionismului profesorilor.

Pentru că abia acolo unde pasiunea îşi dă mâna cu ştiinţa de a face business, banii susţin talentul, motivează şi naşte campioni. Cu excepţia Nadiei şi a lui Patzaichin, toate simbolurile noastre sportive au explodat afară. Inclusiv Gică Hagi şi Ilie Năstase. Prea mulţi români cu suflet mare performează afară, fără să uite o clipă că sunt români, fără să uite o secundă să se „îmbrace” în drapelul naţional. Oameni pentru care sistemul naţional nu a fost în stare să creeze mediul care să fi născut astfel de performanţe.

Şi abia în toiul acestor izbânzi te întrebi, buimac, cât tezaur uman am pierdut, noi românii, prin copiii învinşi de sistem, prin tinerii împinşi afară din hotare, performând anonim, la rândul lor, pentru ţările de adopţie.

Sărac popor ce bogat eşti, şi cât ai fi putut să fii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *