Categorii
Despre rostul artei Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Artă de vânzare

Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, vă invită, ediţie de ediţie, să-i fiţi interlocutori într-un dialog despre rostul artei.

În ultima lună am avut ocazia să descopăr America sub stricta realitate a metaforei „visului american”. Nu este deloc o prostie.

Primul lucru identificat acolo a fost curajul de a face. Ceva, orice.

Pentru acest curaj eşti susţinut. Nu ţi se dă în cap. Ei nu au aflat, şi sper să n-o facă prea curând, despre beneficiile morţii caprei celuilalt. Ei îşi îngrijesc caprele. E o grijă faţă de tot – de la comerţ la arhitectură. De la artă la obiectul cel mai banal, care nu pre- supune imaginaţie, ci doar rigoare pragmatică. Aceste aspecte mi s-au desluşit în momentul în care am ajuns la New York, venind de la Washington.

STRĂIN ÎN ORAŞ

După ce mi-am lăsat bagajele la hotel, mi-am spus că trebuie să vizitez oraşul acela impresionant, eu aflându-mă în proximitatea celebrei Five Avenue, pe Six Avenue, iar pe Seven Avenue fiind Broadway-ul. Ele sunt paralele şi foarte apropiate. Am luat-o spre Broadway. Am trecut pe lângă prima sală de teatru unde „The Lion King”, se joacă de vreo douăzeci şi ceva de ani, zi de zi, şi deodată aud în spatele meu urlete. Mă gândesc că văd şi eu, pe viu, împuşcături, New York-ul în acţiune, oraşul adevărat. Ei bine, nu!

Era doar o maşină superblindată, cu bodyguarzi masivi. Tocmai ieşise o vedetă şi se urca în maşină. N-am apucat să văd cine.

Dar erau acolo peste 50 de oameni cu aparate foto, cerând autografe.

Am văzut ce-nseamnă adularea vedetei. Nu desfiinţarea ei, ca la noi: ce a făcut, cu cine s-a culcat şi alte chestii de gen. Ce înseamnă să doreşti a fi reprezentat de un om de valoare. Acesta a fost primul sentiment.

SPECTACOLUL LA EL ACASĂ

Stăteam aici patru zile, cu bilet inclus pentru celebrul musichall, al doilea în top, şi anume „Rent”. Aş fi vrut să văd „Mama mia”, primul în top, dar până în decembrie nu mai erau locuri. În zilele respective m-am plimbat prin diverse locaţii culturale: am văzut Metropolitanul, în Lincoln Center, am văzut MoMa, obiective importante de cultură. Stăteam la Hilton, hotel cu peste 50 de etaje.

Aflându-mă în proximitatea Broadway-ului am remarcat un fenomen interesant. Seară de seară dădeam de nişte oameni îmbrăcaţi ca pentru cocktail. Ei bine, mergeau la teatru. Oamenii ăştia veneau din toate colţurile lumii pentru o seară de teatru pe care o respectau cum se cuvine. Se cazau, vizitau, iar seara se îmbrăcau elegant şi mergeau la marile spectacole.

Aici am avut eu revelaţia turismului eminamente teatral. La Viena oamenii merg să vadă un mare spectacol de operă dar vizitează un întreg oraş-muzeu. La Paris, de asemenea. Se întâmplă, în lume, să fie o aglomerare de spaţii culturale unde aoamenii vin de pretutindeni, iar municipalitatea câştigă foarte mulţi bani de pe urma lor.

La New York ce poţi vedea, în afară de o mare aglomerare de oameni şi de clădiri imense?! Ei bine, poţi vedea Broadway-ul.

Municipalitatea poate scoate bani foarte mulţi din Broadway. 49 de teatre, unul lângă altul, pe o stradă întâlnind chiar şi câte trei săli. Oficial. Altfel ele fiind de ordinal sutelor. La agenţia de bilete, este cea mai mare aglomerare din toate locurile publice prin care am trecut eu în America. Dar ce înseamnă Broadway-ul pe dinăuntru, am să vă spun la întâlnirea noastră viitoare.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Wakaya Club & Spa – Un colţ de Paradis la tropice

UN RESORT PRIVAT DE LUX, DIFERIT DE ORICARE ALTUL ÎN ÎNTREAGA LUME. UN MOD DE VIAŢĂ ÎN ACORD PERFECT CU NATURA, BUCĂTĂRIE SOFISTICATĂ ŞI NENUMĂRATE VARIANTE PENTRU PETRECEREA TIMPULUI LIBER.

Toate într-unul dintre cele mai îndepărtate şi mai virgine colţuri de lume… Wakaya Club&Spa, Insula Wakaya, Fiji. David şi Jill Gilmour au creat aici un mic paradis într-un resort eco, ce oferă o vacanţă de lux, de redescoperire şi de reînnoire. Cei doi au stabilit aici un nou standard în lumea turismului, prin deschiderea Wakaya Club&Spa în 1990, după ce în 1973 au cumpărat insula nelocuită timp de 140 de ani.

Un teren de 2200 de acri, Wakaya – una dintre cele 333 de insule care compun grupul insular Fiji – este un adevărat Paradis, înconjurat de un recif de corali, cu lagune linişite, stânci ce se înalţă maiestuos deasupra apei şi plaje cu nisipuri albe.

Wakaya Club&Spa este alcătuit din 10 căsuţe în stil tipic fijian, numite bure, dintre care 6 au vedere către ocean, 2 către grădină, Bura Guvernatorului şi Bura Ambasadorului, precum şi o vilă cu 3 dormitoare, Vale O. Căsuţele sunt situate la numai câţiva paşi de Oceanul Pacific şi sunt construite astfel încât să îşi răsfeţe oaspeţii cu adevărata frumuseţe a insulei.

Fiecare căsuţă oferă aproximativ 500 de metri pătraţi de intimitate şi linişte, din care nu lipsesc o grădină izolată şi două terase exterioare acoperite, un dormitor cu un dressing amplu şi cu un pat de mijloc king-size, o baie cu o cadă extrem de mare, două măsuţe de toaletă, duş în aer liber, toaletă şi bideu separate, un living room extrem de generos cu dotări de invidiat, pereţi acoperiţi cu lemn de bambus şi podele din lemn natur de yaka, ventilatoare şi aer condiţionat, covoare tibetane, artă decorativă asiatică şi un hamac dublu, amplasat chiar în faţa căsuţei.

HRANA, UN DAT NATURAL

În Wakaya noţiunea de hrană organică nu este nici o descoperire de ultimă oră nici un trend recent în materie de alimentaţ ie, ci un dat natural. De aceea nu te aştepta să mănânci aici nimic altceva decât peşte din apele bogate sau fructe din copacii de pe insulă. Wakaya Club&Spa este specializat pe bucătăria din Pacific, iar fructele de mare şi peştele proaspăt din Marea Koro, racii verzi din Pacific, creveţii, peştii sabie, tonul, wahoo, waloo sau mahi mahi sunt toate prezente în meniul zilnic.

La fel şi legumele organice şi fructele proaspete, din care nu lipsesc avocado, mango, kumkuat sau guava. O masă aici este o adevărată plăcere, iar pentru nota de plată nu trebuie să îţi faci griji, pentru că toată trataţia este inclusă în preţul şederii.

Dar la Wakaya Club&Spa hrana şi odihna nu sunt totul, iar orice turist care ajunge aici va fi familiarizat cu conceptul original de spa. Breeze Spa este un loc desăvârşit pentru trup, minte şi suflet, şi o experienţă trăită aici îţi va oferi adevărata linişte, pură şi unică, în stil fijian. Nu lipsesc cele mai senzaţionale masaje pe care le-ai încercat vreodată, împachetări, tratamente faciale, terapie acvatică Shiatsu, etc.

Şi dacă vei vrea să îţi exersezi pasiunile sau, de ce nu, să îţi descoperi unele noi, ai la dispoziţie la Wakaya, drumeţii, jogging, plimbări în natură, golf, tenis, criquet, sau poţi pur şi simplu să organizezi un picnic romatic sau de grup pe una dintre plajele de pe insulă.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Hong Kong – Faţa nevăzută

PEISAJE LUXURIANTE, DEALURI ÎNVERZITE ŞI PLAJE LINIŞTITE CU PANORAME SPLENDIDE… NIMIC DIN TOATE ACESTEA NU ÎŢI VIN ÎN MINTE ATUNCI CÂND TE GÂNDEŞTI LA HONG KONG

Dar această celebră Mecca a shopping-ului, a vieţii de noapte strălucitoare şi a zgârie norilor care definesc logica arhitecturală a oraşului, poate fi, de asemenea, un vis pentru pasionaţ ii de aer liber şi peisaje. Hong Kong-ul oferă o multitudine de opţiuni pentru drumeţii, plajă sau alte activităţi în aer liber. Şi, mai presus de orice, toate acestea sunt situate la o distanţă foarte scurtă cu feribotul de atmosfera frenetică a centrului de afaceri al Hong Kong-ului.

Ceea ce face deliciul celor mai mulţi vizitatori ai acestor locuri este surpriza… Puţini oameni ştiu că peste 80% din Hong Kong constă în zone în care urbanizarea nu a lăsat încă urme. Mare parte a acestor splendori se află în aşa numitele Noi Teritorii, concesionate Marii Britanii în 1898, la aproximativ o jumătate de secol după Insula Hong Kong. În jur de 70% din aceasta constituie teritoriu nedezvoltat, iar 40% este protejat.

Teritoriul Hong Kong-ului este format din 235 de insule, unele dintre acestea cu sate pitoreşti şi teren accidentat, frumoase într-un mod ciudat, mai ales în zilele în care aerul nu este foarte poluat şi în care soarele îşi face simţită prezenţa. Două dintre cele mai populare destinaţii insulare, ambele la distanţă de o oră cu feribotul de Insula Hong Kong, sunt Lamma şi Lantau.

INSULA LAMMA

Feribotul ajunge aici pentru două destinaţii, Yung Shue Wan şi Sok Kwu Wan. Yung Shue Wan, situat în nordul Insulei Lamma, este cel mai modern şi mai populat dintre cele două, peste 6000 de oameni numind acest loc „acasă”. Numeroşi artişti, foşti locuitori ai oraşului şi expaţi locuiesc aici, găsind un refugiu din calea aglomeratei şi ostilei Insule Hong Kong, fără să mai discutăm de chiriile foarte mari. Cei care îşi doresc un sejur prelungit au la dispoziţ ie câteva hoteluri private mici. Portul oferă o privelişte încântătoare asupra oraşului, un fost sat de fermieri şi pescari, susţinut acum de turism. Magazine cu produse de artizanat, haine şi suveniruri, dar şi o varietate de restaurante şi puburi străjuiesc strada principală.

Sok Kwu Wan este un orăşel mai mic, mai puţin atrăgător pentru turişti, dar nu lipsit de un şarm rustic aparte. O vizită aici ar trebui să includă o cină la unul dintre numeroasele restaurante cu fructe de mare din zona danei.

LANTAU

Este o insulă spectaculoasă (cu cei 146 de km pătraţi ai săi este de două ori mai mare decât Insula Hong Kong), unde poţi petrece zile întregi pe poteci deluroase, te poţi bronza pe una dintre numeroasele plaje şi poţi vizita renumite locuri turistice. Cel mai înalt vârf al insulei este situat la aproximativ un kilometru deasupra nivelului mării, şi oferă panorame spectaculoase asupra insulei.

Cel mai uşor şi relaxant mod de a ajunge la Lantau este feribotul. Principalul punct de sosire pentru feribot este Mui Wo, iar de aici poţi ajunge în alte puncte ale insulei cu autobuzul sau cu un taxi. Dintre plaje, Cheung Sha este un loc relativ curat, cu o lungime de 1.6 km, perfect pentru pasionaţ ii de înot, windsurfing sau kayaking.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Warren Buffett – ORACOLUL DIN OMAHA

CEL MAI IUBIT INVESTITOR DIN STATELE UNITE ESTE, ÎNCEPÂND DIN 2008, ŞI CEL MAI BOGAT OM DIN LUME. NĂSCUT ÎN AUGUST 1930, WARREN BUFFET ESTE CUNOSCUT DREPT UN MARE FILANTROP ŞI ESTE CONSIDERAT DREPT CEL MAI MARE INVESTITOR DIN LUME

Warren Buffett este acţionarul majoritar al companiei Berkshire Hathaway. Din februarie 2008, revista Forbes l-a trecut pe primul loc în topul celor mai bogaţi oameni din lume, estimându- i averea la 62 de miliarde de dolari.

Numit adesea „Oracolul din Omaha”, Buffett este celebru pentru stilul său de viaţă destul de frugal, în ciuda imensei sale averi. Cel mai bogat om din lume trăieşte în aceeaşi casă din cartierul Dundeee din Omaha, din 1958, când a cumpărat-o cu 31.000 de dolari. Valoarea sa ajunge astăzi la 700.000 de dolari.

În 2006 salariul său anual a fost de 100.000 de dolari, un salariu mic comparativ cu remuneraţia senior executivilor din alte companii de acelaşi nivel. De asemenea, se spune că Buffett nu are un telefon mobil, nu avea un computer la birou şi îşi conduce singur maşina, un Cadillac DTS (după ce a a renunţat la celebrul său Lincoln, pe a cărui plăcuţă de înmatriculare scria „thrifty” – econom). Mănâncă la prânz şi la cină hamburgeri sau fripturi şi întotdeauna bea Coca Cola, de altfel o companie în care a investit încă din 1988.

Într-un articol din New York Times Buffett spunea „Nu cred într-o bogăţie dinastică” şi îi numea pe cei care au avut norocul să provină dintr-o familie cu bani, „membrii ai clubului spermei norocoase”. Şi, la fel ca şi în cazul prietenului său Bill Gates, cel care 13 ani la rând a fost în topul celor mai bogaţi oameni de pe planetă, nici copiii lui Warren Buffett nu vor moşteni o avere copleşitoare. De altfel, Buffett s-a pronunţat de multe ori împotriva transmiterii marilor averi din generaţie în generaţie. „Aş vrea să le dau copiiilor mei suficient cât să poată simţi că pot face orice, dar nu atât de mult cât să simtă că nu mai trebuie să facă nimic”, a spus Buffett referitor la moştenitorii săi direcţi.

Însă, pe de altă parte, Buffett este celebru şi pentru actele sale de caritate. În 2006 el şi-a făcut public planul de a-şi dona averea în scopuri caritabile, el fiind decis ca 83% din aceasta să meargă către Fundaţia Bill&Medina Gates.

În iunie 2006, Buffett a donat aproximativ 10 milioane de acţiuni Clasa B la Berkshire Hathaway Fundaţiei Bill&Medina Gates, acţiuni care valorau în 2006, 30.7 miliarde de dolari).

Aceasta a devenit imediat cea mai mare donaţie din istorie, iar Buffett unul dintre liderii revoluţiei filantropice din cadrul capitalismului.

El a anunţat, totodată, că are în vedere să doneze apromativ 6.7 miliarde din acţiunile Berkshire Fundaţiei Susan Thompson Buffett, deschisă de fiica sa Susie, şi oricărei alte fundaţ ii conduse de copiii săi.

Buffett a fost căsătorit din 1952 până în 2004 cu Susan Thompson. Deşi cei doi trăiau separat încă din 1977, au rămas căsătoriţi până la moartea acesteia. În 2006, la cea de-a 76-a sa aniversare, el s-a căsătorit cu partenera sa de mult timp, Astrid Menks, cea care de altfel a trăit alături de Warren Buffett încă de la plecarea de acasă, în 1977, a soţiei sale. Astrid era o bună prietenă a cuplului Susan-Warren şi se pare că însăşi soţia magnatului, Susan, a fost cea care a insistat ca Astrid şi Warren să se apropie după plecarea sa în căutarea unei cariere de cântăreaţă.

În afara afacerilor sale, o plăcere personală pe care Buffett şi-o permite este jocul de bridge, pentru care petrece câte 12 ore pe săptămână. Unii dintre cei mai celebri parteneri ai săi, şi cu care are întâlniri dese la masa de joc, sunt Bill Gates şi Paul Allen. Singura sa extravaganţă pare a fi o tendinţă către lux în ceea ce priveşte zborul. Tocmai de aceea şi-a achizionat un avion personal Gulfstream IV-SP.

Abodarea sa în ceea ce priveşte afacerile este simplă, dar a dat întotdeauna rezultate pozitive: ignoră tendinţele macroeconomice şi moda de pe Wal Street, ignoră bârfele şi zvonurile, şi caută companii subapreciate, cu costuri mici şi cu un mare potenţial de creştere, o cotă de piaţă puternică, şi apoi aşteaptă ca restul lumii să vină din urmă.

În perezent, Buffett deţine acţiuni la companii precum Washington Post Company, Coca-Cola sau McDonald’s.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Dylan Lauren – O moştenitoare de zahăr

AR FI PUTUT FI DESIGNER, SAU AR FI PUTUT LUCRA ALĂTURI DE TATĂL SĂU, CELEBRUL RALPH LAUREN. AR FI PUTUT FI MODEL SAU S-AR FI PUTUT LANSA ÎN LUMEA FILMULUI. DAR DYLAN LAUREN A PREFERAT LUMEA FANTASTICĂ A AMINTIRILOR DIN COPILĂRIE ŞI A BOMBOANELOR COLORATE.

Fiica celebrului designer de modă Ralph Lauren, Dylan Lauren, nu a rămas nici pe departe doar fiica tatălui său, şi nici nu şi-a construit cariera pe faima numelui acestuia. Dylan are propria sa afacere, şi nu una oarecare, ci un business extrem de… dulce. Dylan este proprietara faimosului lanţ de bombonerii, Dylan’s Candy Bar, cu sediul în New York City.

Născută în 1974, Dylan a absolvit Duke University în 1996, unde a studiat istoria artei. Afacerea sa a fost inspirată din filmul „Willy Wonka şi Fabrica de Ciocolată”, una dintre cele mai dragi amintiri ale copilăriei sale. Dar dragostea sa faţă de bomboane a fost cultivată în perioada studiilor în străinătate, când colecţiona dulciuri de tot felul din satele şi oraşele europene pe care le vizita. Determinarea sa în a avea propria sa afacere şi un drum propriu în viaţă i-a fost inspirată de tatăl său, Ralph Lauren, care a încurajat-o mereu să-şi urmeze instinctul. Sfatul pe care i l-a dat la lansarea sa în business a fost „Dacă ai un vis, fă-o, pentru că aşa vei da tot ce ai mai bun şi vei găsi energia să faci lucrurile care te pasionează”.

La vârsta de 16 ani, tatăl său a întrebat-o pe Dylan dacă îi poate folosi numele pentru un nou parfum pe care vroia să îl lanseze. Răspunsul său a fost „Îmi păstrez numele pentru ceva ce va fi al meu”, şi aşa avea să fie. Cinci ani după absolvirea Universităţ ii Duke, Dylan a reuşit să îl convingă pe tatăl său să finanţeze un magazin de bomboane, concept care îi aparţinea ei în totalitate.

Strategia sa era următoarea: „Lumea sofisticată din Park Avenue care merge la magazinele Polo şi cheltuie miliarde de dolari pe pulovere de caşmir vor cumpăra ursuleţi de jeleu din magazinul meu”. În 2001, Dylan a deschis primul său magazin, un imperiu personal de ursuleţi de jeleu, acadele şi ciocolată, pe Third Avenue. Lanţul său de magazine s-a extins acum la cinci locaţ ii în Statele Unite, în East Hampton, în Roosevelt Field L.I, în Houston şi în Orlando, Florida. După renovare, locaţia de pe Third Avenue a devenit cel mai mare magazin de dulciuri din lume.

În 2007 Dylan fost numită unul dintre cei mai stilaţi 25 de newyorkezi, de către revista US Weekly. şi deşi a trăit în lumea modei alături de tatăl său şi a observat simţul estetic al acestuia, Dylan nu a intrat în lumea modei. Cu toate acestea, stilul şi bunul gust nu lipsesc nici chiar din magazinele sale de dulciuri, pentru că bomboanele nu înseamnă pentru Dylan doar un ospăţ dulce, ci şi un concept abstract reprezentând fantezia, bucuria şi amintirile de neînlocuit ale copilăriei, iar lume pe care ea însăşi a creat-o o caracterizează drept „hip and fashionable”.

Tot bomboanele au fost cele care au dus-o pe Dylan mai aproape de lumea entertainmentului, atunci când noua versiune a filmului „Willy Wonka şi Fabrica de Ciocolată” (cu Johnny Depp) a fost lansată aici. Dylan a semnat un parteneriat cu casa de producţie, şi prin prisma faptului că batoanele de ciocolată Wonka se vând în magazinele sale exclusiv. Un nou parteneriat a venit şi la lansarea filmelor „Harry Potter” sau „Superman”. De altfel, cele mai multe dintre filmele în care sunt prezente bomboane sunt interesate de un parteneriat cu Dylan’s Candy Bar.

Industria fashion-ului a pătruns şi în afacerea cu dulciuri a lui Dylan, iar magazinele sale vând acum şi tricouri inscripţionate cu Sugar Baby, sau pijamale cu Sugar Daddy sau Blow Up, genţi, curele, perne şi chiar umbrele foarte stylish, dar şi o linie de produse spa. Mai mult, magazinele sale găzduiesc şi petreceri, iar cei interesaţi pot cumpăra de aici şi jucării de pluş şi chiar parfumuri cu miros de bomboane.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Lavinia Păun – Trandafiri albi şi roşii

Trandafirii au făcut, întotdeauna, casă bună cu rochiile albe, de nea, cu ochii verzi ai Laviniei şi cu amitirea iernilor de altădată. Iar dacă n-au făcut, e sigur că vor face de-acum încolo. Lavinia e un pas în doi. O completare a purităţii cu pasiunea.

O Albă ca Zăpada evadând în Carmen. Buchetul alb al nunţiilor arzând în roşul pasiunii iubirilor furate, la fel ca valsul explodând în pas de tango. Toate acestea par să le povestească adâncurile verzi, îmbujorând petale de trandafir, în iarnă.

În rest, fata din pictorialului nostru, cuminte şi pasional deopotrivă, adună la un loc inefabila explozie a şansei şi preţul pragmatic al acesteia. Este martora unei istorii a căutării, aflării ori pierderii norocului. Ca o colecţie de imagini fericite sau triste, împăcate ori fugite în gânduri, ca petalele de trandafir.

Categorii
Interviuri Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Bryan Jardine – Prieten cu România şi oamenii ei

DE CÂND SUNTEŢI ÎN ROMÂNIA?

Am venit prima oară în România în august 1996 pentru un contract de un an, şi apoi am revenit în august 1998. De atunci sunt aici, deci aş spune că 11 din ultimii 12 ani mi i-am petrecut în România.

CE V-A FĂCUT SĂ REVENIŢI AICI, DUPĂ ACEL AN?

Mi-a plăcut în România acel simţ al aventurii şi faptul că reprezenta o şansă de a mă implica în proiecte foarte interesante.

La sfârşitul anilor ‘90, privatizarea în România era la început, la fel ca şi investiţiile străine directe. România era o ţară care nu îşi atinsese încă potenţialul şi nu era la fel de avansată, în ceea ce priveşte investiţ iile străine, ca ţări precum Polonia, Ungaria sau Cehia. Am crezut, şi istoria a dovedit că am avut dreptate, că România va asista la un val de investiţii.

CE AŢI FĂCUT ÎN ROMÂNIA ÎNAINTE DE WOLF THEISS?

Contractul din 1996-1997 a fost un proiect de reforma judiciară cu American Bar Association.

Am revenit în 1998 şi am înfiinţat o filială locală a unei firme americane de avocatură, care a stat în România doar trei ani. Firma s-a retras în 2001, iar eu am lucrat cu o altă firmă americană, la Budapesta şi la Bucureşti. M-am alăturat echipei Wolf Theiss în 2005. Într- un fel a fost o decizie dificilă, pentru că însemna să plec de la o firmă americană la una austriacă, dar pe de altă parte a fost uşor, pentru că era clar că austriecii erau cei mai mari investitori din România şi că pentru ei era o piaţă foarte importantă.

În prezent, biroul din Bucureşti este cel de-al doilea birou ca mărime din reţeaua de 11 birouri Wolf Theiss, din Europa Centrală şi de SE.

CARE AU FOST CELE MAI IMPORTANTE TRANZACŢII ÎN CARE AŢI FOST IMPLICAT?

Cea mai mare şi cea mai semnificativă tranzacţie pe care am făcut-o cu Wolf Theiss a fost anul trecut, când biroul nostru a reprezentat Kaz Munai Gas în achiziţionarea Rompetrol, una dintre cele mai mari afaceri private care s-au făcut vreodată în România. Recent, am reprezentat Raiffeisen Evolution în achiziţionarea de proprietăţ i pentru proiectul Petrom City; am reprezentat grupul german de investiţii DEGI în achiziţ ionarea a trei clădiri de birouri de la Charlemagne Capital, în 2007, şi am fost implicaţi în achiziţionarea Băncii Ţiriac de către HVB. Înainte de Wolf Theiss am avut câteva contracte interesante: am reprezentat Coca Cola HBC în cumpărarea Dorna şi UPC în cumpărarea Astral Telecom. Firma pentru care am lucrat înainte a reprezentat Reiffeisen Bank în achiziţ ionarea Băncii Agricole.

CE FACEŢI ÎN ROMÂNIA, ÎN AFARĂ DE WOLF THEISS?

Fac voluntariat în câteva domenii. În primul rând, de cinci ani sunt în consiliul şcolii Internaţ ionale Americane din Bucureş ti, donând astfel din timpul meu. Cred că educaţia este o zonă de importanţă critică, şi cred că AISB este o instituţie extraordinară, care s-a dezvoltat semnificativ în ultimii cinci ani, şi sunt mândru să-i donez din timpul meu. Am fost şi conducă tor de licitaţii part time în evenimente de caritate, cum a fost şi Balul de Halloween al organizaţ iei Ovidiu Rom, strângâ nd bani în scopuri caritabile.

Mai fac şi voice over-uri pentru radio şi televiziune. Am avut câteva roluri mici în filme care s-au turnat în România, atunci când au avut nevoie de un vorbitor nativ de limba engleză.

Sunt, totodată, proprietarul unui bar din oraş, Coyote Café, care îşi propune să fie o locaţie de muzică live pentru muzicienii aspiranţi din România. Din 1998 până în 2002 am făcut parte dintr-o trupă de rock and roll de expaţi şi am cântat cu acea trupă. Am, de asemenea, o casă şi teren la ţară, în care am investit în ultimii ani în speranţ a de a le dezvolta pentru agro-turism. În majoritatea week-end-urilor încerc să merg acolo pentru a monitoriza activitatea şi am investit şi în plantarea de noi specii de struguri, sperând să facem un vin local cumsecade.

POVESTIŢI-MI DESPRE ACŢIUNILE DE CARITATE. ŞTIU CĂ AŢI PARTICIPAT LA BALUL DE HALLOWEEN.

Balul de Halloween, desfă- şurat recent, a fost organizat de Leslie Hawke, directoarea Ovidiu Rom, o organizaţie care face un bine extraordinar pentru comunitate. Activează complet non-profit, iar bugetul lor are la bază bani strânşi în urma a diferite evenimente, iar balul de Halloween este principalul său eveniment de strângere de fonduri.

Acesta a fost cel de-al patrulea an pentru Bal, şi a implicat donaţii importante de timp şi bani din partea multor corporaţ ii care fac afaceri în România, precum şi din partea celebrităţ ilor din România şi din afară, care au donat obiecte, scoase apoi la licitaţie la Bal. Cred că este un model pentru toate organizaţiile caritabile, dacă ne uităm la succesul şi la lucrurile bune realizate de această organizaţ ie. Şi este o onoare pentru mine să fac parte, într-o mică măsură, din acest proiect.

AŢI MAI FOST IMPLICAT ÎN ALTE ACŢIUNI DE CARITATE?

Probabil că această licitaţie a fost prima în care am fost implicat, dar ulterior am mai fost implicat în evenimente caritabile, de pildă strângerea de fonduri pentru UNICEF, sau pentru Muzeul Naţional de Artă.

Dacă timpul îmi permite şi dacă sunt disponibil, sunt fericit să pot dona din timpul meu şi să încerc să strâng bani pentru aceste organizaţii caritabile.

VĂ GÂNDIŢI SĂ ÎNFIINŢAŢI ŞI DUMNEAVOASTRĂ O FUNDAŢIE?

Există diferite organizaţii care încearcă să înfiinţeze ONG-uri şi adesea donăm asistenţă juridică acestor ONG-uri, pro-bono. Eu nu ştiu dacă sunt deocamdată în situaţia financiară sau dacă am un grad de bunăstare spre a fi în măsură să-mi înfiinţez propria mea fundaţ ie. Cu toate acestea, donez fondurilor de caritate din Statele Unite şi, aşa cum am mai spus, donez timp şi servicii juridice organizaţiilor care fac acte de caritate în România.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Ţară ţară vrem eroi!

UNUL DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE BALURI DE CARITATE ESTE ACELA ORGANIZAT DE HALLOWEEN, LA PALATUL PARLAMENTULUI, DE ASOCIAŢIA OVIDIU ROM. EDIŢIA DIN ACEST AN A FOST DEDICATĂ EROILOR ŞI I-A AVUT CA MAEŞTRI DE CEREMONII PE PAULA HERLO ŞI CRISTIAN LEONTE.

Printre invitaţi s-au numărat primul ministru Călin Popescu- Tăriceanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, Ilie şi Amalia Năstase, importanţi oameni de afaceri, jurnalişti şi personalităţi din showbiz. Sub sloganul „Ţară, ţară, vrem eroi!”, organizatorii au invitat participanţii să se costumeze în eroul sau eroina preferată. Aceştia au optat între personaje istorice precum Regina Maria, Elisabeta I, Tutankammon, Cleopatra sau Napoleon, personalităţi precum Shakespeare, Einstein, Audrey Hepburn, Michael Phelps, Frida Khalo, şi legende precum Indiana Jones sau Robin Hood.

Licitaţia cu strigare, prezentată de Cabral, Bryan Jardine şi Stacy Quinney, a fost momentul cel mai aşteptat al serii. Geanta Versace HIT donata de Demi Moore s-a vândut cu 7.000 de euro, iar colierul Damiani oferit de Gwyneth Paltrow a fost adjudecat contra sumei de 13.000 de euro. Printre atracţiile serii sau numărat şi cele peste 60 de premii la tombola sponsorizată de Raiffeisen Bank, prezentată de Nono Semen de la ProFM, având valori cuprinse între 150 şi 2.000 de euro.

Concursul de costume a avut zece finalişti şi patru câştigători: Bart Sidles, alias Michael Phelps, a câştigat premiul pentru cel mai creativ costum, constând într-un week-end romantic la Carol Parc Hotel, în timp ce Larisa Petrini, costumată în Audrey Hepburn, şi-a adjudecat premiul pentru cea mai bună asemanare cu personajul, constând într-un Blackberry oferit de Vodafone România. Helene Florescu şi Tiberiu Capudeanu au câştigat la egalitate premiul pentru cel mai eroic costum, constând într-un voucher de 500 de euro de ciocolata Venchi, pentru costumele Marianne de la Revolution şi Connan Barbarul.

Seara a fost animata de către Haydn Deane Band, urmat de Damian & Brothers, care au deschis petrecerea, invitând oaspeţii la dans. DJ Johnny de la Fratelli şi Tom Wilson au menţinut atmosfera incendiară pe ringul de dans până spre orele dimineţii.

Suma estimativă strânsă la această ediţie a balului de Halloween s-a ridicat la peste 410.000 euro, din care sub 10% reprezintă cheltuieli de organizare, restul fiind alocaţi programului „Fiecare Copil în şcoală” pentru anul viitor.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Lux la gura sobei

Stimabililor, vă aşteaptă o iarnă de lux. Nici n-o să apuce să se aştearnă omătul peste primele zile ale lui decembrie că va fi topit la minut de explozia focurilor bengale ale Luxury Show-lui naţional. Indiferent de crizele care bântuie America şi bat pe la porţile Europei, luxul nostru cel de toate zilele câştigă tot mai mult teren şi spaţiu. Romexpo vă propune un oraş extravagant – e drept, în miniatură. Organizatorii anunţă că Luxury Town se va întinde anul acesta pe cele două dimensiuni clasice – vertical, orizontal – şi va cuprinde patru zone: Luxury Marina, Luxury Night Life, Living in Luxury City şi Luxury Mall.

Pregătiţi-vă, aşadar, cu sănii, cu schiuri, cu patine, care cu ce are, ca să nu rămâneţi cu mânuţele goale şi cu poalele bradului argintiu inutil dezvelite.

Oferta e tentantă – de la mobilier Ovo Design, decorat cu cristale Swarowski, până la ambarcaţiuni de agrement mari şi mici, maşini de lux, şi telefoane Ascent Ti, Constelation Monogram şi Constelation Rococo. Ochii văd inima cere şi, ca să aveţi un Revelion înspumat, nu uitaţi de doamne, iubite şi, mai ales, amante.

Categorii
Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009

Luxury Show

Primul produs de lux vândut în cadrul acestui regal a fost un jacuzzi imens cu televizor încorporat, pentru care noul proprietar a plătit 30.000 de euro. Au urmat comenzi pentru patru limuzine Masserati Quattroporte, automobil, al cărui preţ ajunge la 142.000 de euro, şi care se livrează cu şofer aflat la dispoziţia proprietarului pentru şase luni. „Promoţiile” au însoţit şi modelele Maserati Granturismo şi Granturismo S. La cumpărarea unei astfel de maşini primeai cadou un ceas Audemars Piguet sau un set de genţi de călătorie marca Salvatore Ferragamo, al cărui preţ de retail se ridică la aproape 6.500 de euro. În topul celor mai bine vândute produse au intrat şi plasmele care odată oprite se transformă în oglindă.

S-au vândut peste 20 de exemplare, cu 5.600 de euro bucata.

Foarte căutate au fost şi telefoanele Vertu, din colecţiile Signature şi Ascent TI Ferrari, la care preţurile urcau până la 26.000 euro, bucata. Toate cele nouă aparate expuse au dispărut din stand încă din primele zile ale târgului. Bineînţeles că doamnele au fost mai puţin interesate de maşini şi gadgeturi. Astfel, s-au vândut bijuterii cu pietre preţioase, diamante chiar şi de zece carate, în valoare de peste 200.000 de euro. Pe lângă acestea, special pentru reprezentantele sexului frumos, expoziţia a inclus prezentări de creaţii de modă şi produse pentru întreţinere şi înfrumuseţare.

Alţi cumpărători au plecat acasă cu obiecte de mobilier unicat, placate cu foiţă din aur sau argint: bibliotecă şi şemineu – 50.000 euro bucata, un dormitor regal – 38.000 euro, piese de mobilier cu cristale Swarovski. Nu mai puţin de 15 astfel de şeminee vor decora locuinţele unor români cu dare de mână.

La evenimentul organizat în pavilionul central al Complexului Romexpo, revistele noastre Casino şi For Rich Only au fost parteneri media.