Categorii
Despre rostul artei Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Artă de vânzare

Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, vă invită, ediţie de ediţie, să-i fiţi interlocutori într-un dialog despre rostul artei.

Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, vă invită, ediţie de ediţie, să-i fiţi interlocutori într-un dialog despre rostul artei.

În ultima lună am avut ocazia să descopăr America sub stricta realitate a metaforei „visului american”. Nu este deloc o prostie.

Primul lucru identificat acolo a fost curajul de a face. Ceva, orice.

Pentru acest curaj eşti susţinut. Nu ţi se dă în cap. Ei nu au aflat, şi sper să n-o facă prea curând, despre beneficiile morţii caprei celuilalt. Ei îşi îngrijesc caprele. E o grijă faţă de tot – de la comerţ la arhitectură. De la artă la obiectul cel mai banal, care nu pre- supune imaginaţie, ci doar rigoare pragmatică. Aceste aspecte mi s-au desluşit în momentul în care am ajuns la New York, venind de la Washington.

STRĂIN ÎN ORAŞ

După ce mi-am lăsat bagajele la hotel, mi-am spus că trebuie să vizitez oraşul acela impresionant, eu aflându-mă în proximitatea celebrei Five Avenue, pe Six Avenue, iar pe Seven Avenue fiind Broadway-ul. Ele sunt paralele şi foarte apropiate. Am luat-o spre Broadway. Am trecut pe lângă prima sală de teatru unde „The Lion King”, se joacă de vreo douăzeci şi ceva de ani, zi de zi, şi deodată aud în spatele meu urlete. Mă gândesc că văd şi eu, pe viu, împuşcături, New York-ul în acţiune, oraşul adevărat. Ei bine, nu!

Era doar o maşină superblindată, cu bodyguarzi masivi. Tocmai ieşise o vedetă şi se urca în maşină. N-am apucat să văd cine.

Dar erau acolo peste 50 de oameni cu aparate foto, cerând autografe.

Am văzut ce-nseamnă adularea vedetei. Nu desfiinţarea ei, ca la noi: ce a făcut, cu cine s-a culcat şi alte chestii de gen. Ce înseamnă să doreşti a fi reprezentat de un om de valoare. Acesta a fost primul sentiment.

SPECTACOLUL LA EL ACASĂ

Stăteam aici patru zile, cu bilet inclus pentru celebrul musichall, al doilea în top, şi anume „Rent”. Aş fi vrut să văd „Mama mia”, primul în top, dar până în decembrie nu mai erau locuri. În zilele respective m-am plimbat prin diverse locaţii culturale: am văzut Metropolitanul, în Lincoln Center, am văzut MoMa, obiective importante de cultură. Stăteam la Hilton, hotel cu peste 50 de etaje.

Aflându-mă în proximitatea Broadway-ului am remarcat un fenomen interesant. Seară de seară dădeam de nişte oameni îmbrăcaţi ca pentru cocktail. Ei bine, mergeau la teatru. Oamenii ăştia veneau din toate colţurile lumii pentru o seară de teatru pe care o respectau cum se cuvine. Se cazau, vizitau, iar seara se îmbrăcau elegant şi mergeau la marile spectacole.

Aici am avut eu revelaţia turismului eminamente teatral. La Viena oamenii merg să vadă un mare spectacol de operă dar vizitează un întreg oraş-muzeu. La Paris, de asemenea. Se întâmplă, în lume, să fie o aglomerare de spaţii culturale unde aoamenii vin de pretutindeni, iar municipalitatea câştigă foarte mulţi bani de pe urma lor.

La New York ce poţi vedea, în afară de o mare aglomerare de oameni şi de clădiri imense?! Ei bine, poţi vedea Broadway-ul.

Municipalitatea poate scoate bani foarte mulţi din Broadway. 49 de teatre, unul lângă altul, pe o stradă întâlnind chiar şi câte trei săli. Oficial. Altfel ele fiind de ordinal sutelor. La agenţia de bilete, este cea mai mare aglomerare din toate locurile publice prin care am trecut eu în America. Dar ce înseamnă Broadway-ul pe dinăuntru, am să vă spun la întâlnirea noastră viitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *