Categorii
Nr. 3 / Mai - Iunie 2008

Rostul de a fi bogat

Dacă e rău să fii bogat?! Nu, nu cred… Dacă eşti cinstit şi bogat, dacă eşti onest şi bogat atunci chiar merită să-ţi asumi riscul.

Dacă e rău să fii bogat?! Nu, nu cred… Dacă eşti cinstit şi bogat, dacă eşti onest şi bogat atunci chiar merită să-ţi asumi riscul. Dacă eşti hoţ şi bogat, atunci totul e un calvar, e un nesomn, o veşnică somaţie. Dacă eşti prost şi bogat atunci minune nu e, iar aroganţa infinită ţopăie grotesc într-o comedie fără leac.

În mod normal, bogăţia îţi oferă timpul şi şansa la a te deştepta, iar pe o fundaţie de caracter solidă poate construi o personalitate. Altfel, poate ridica doar un palat de aur pe o temelie de lut. Spun în mod normal gândindu-mă că, mai ales aici, în România momentului, bogăţia ar trebui să fie decentă şi discretă, oferind accesul către linişte şi împlinire prin chiar consecinţ a existenţei sale. Din păcate, la noi, bogăţia ca stare prost înţeleasă se manifestă uneori într-o juisare continuă, priapică – deci bolnăvicioasă – explodată într-o etalare exhibiţionistă. Unii se simt bogaţi doar în comparaţia, zgomotoasă şi de prost gust, cu toţi ceilalţi. Pentru ei, starea de bine în liniştea bogăţiei nu capătă nici un sens… Da, bunul simţ nu are preţ. Pentru toate celelalte există, fără îndoială, mereu un card.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *