Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, vă invită să-i fiţi interlocutori într-un dialog despre rostul artei.
Continuând povestea de pe Broadway, trebuie să vă mai spun că acolo s-au strâns câţiva băieţi foarte deştepţi, nu ştim de ce naţionalitate, care au cumpărat nişte săli în buricul New York-ului toate se află în proximitatea Times Square, punctul zero al NY.
Unul are, să spunem, cinci săli, altul opt, altul zece, mă rog, nu are importanţă. Fiind nişte băieţi cu bani, îşi permit să aibă şi un board format din nişte minţi brici care ştiu perfect cum să aleagă subiectele care se vor vinde. Apoi este căutată, cu infinită insistenţă, distribuţia ideală, printr-o agenţie de impresariere, de casting, excelentă. Avem de-a face, în esenţă, cu acelaşi concept, al teatrului de proiect ca şi aici, la noi, la Metropolis.
Spre deosebire de ei, singura noastră soluţie este ca, deocamdată, municipalitatea, având sala să finanţeze şi proiectul, iar acesta să fie un proiect de succes, care să aducă banii înapoi.
TEATRUL DE PROIECT, O INVESTIÅ¢IE CARE MERITÄ‚
Este a doua oară când mi se confirmă teatrul de proiect este o investiÅ£ie care merită făcută, iar banii Å£i-i vei scoate într-un timp, nu foarte lung. Hai să spunem că americanul a băgat două milioane de dolari în producÅ£ie; pot fi ÅŸi trei. Ei bine, la o capacitate de 1500 de locuri cât are o sală -, la minim 150 de dolari biletul… hai 200, se încasează 300.000 de dolari pe seară, înmulÅ£it cu 300 de zile fac fix 90.000.000 de dolari pe an. Ei bine, de câte ori ÅŸi-au scos investiÅ£ia?! Hai să mai înmulÅ£im, de amorul artei, ÅŸi cu 12 ani de când se joacă Rent, spectacolul despre care v-am vorbit, ÅŸi vom ajunge la o sumă incredibilă.
AceÅŸti oameni sunt marketeri extraordinari. Au contracte, să spunem, cu Hilton. Cel care îşi cumpără bilet este cazat la Hilton, mănâncă la Hilton, mai merge la un cazino… Cât m-ar costa pe mine, să vin de la Alba Iulia să-l văd, de exemplu pe maestrul Beligan?! Cu trenul, cu avionul, cu microbuzul, cu limuzina, cu ceva, orice. Vorbesc cu unul, fac un contract cu altul, un barter. Creez astfel, un sistem comercial coerent din care toată lumea câştigă. La New York ÅŸi Hiltonul participă, evident la această afacere, îşi ia ÅŸi el bani, ÅŸi ajută ÅŸi arta.
Poţi oferi aşadar, într-un pachet de week end, această opţiune. Îl aduci pe om în Bucureşti, la restaurantul cutare, unde meniul, în loc de o sută, îl va costa cincizeci de lei, îl aduci cu limuzina hotelului la teatru, iar biletul la spectacol, cu atâtea discounturi, aproape că devine gratuit. Acest om poate veni să vadă un mare spectacol sau un mare actor. Mai simplu nu există.
Eu sunt convins că este perfect posibil. Iată sportul, reuşeşte acest lucru. De ce nu şi arta?! Concret, zilele trecute mam trezit cu o doamnă din Sinaia, cu o clasă de elevi. Mi-a telefonat că vrea să vină cu autocarul la un spectacol. Şi au venit 75 de tineri.
BUSINESS-UL DE ARTÄ‚ PE SISTEM BROADWAY
Deci oamenii îşi doresc, dar trebuie să activeze cineva un mecanism, pe care noi nici nu trebuie să-l inventăm. El există, şi poate funcţiona după model Broadway. Cine nu crede poate verifica, iar dacă nu are bani de America poate da o fugă până la Viena unde lucrurile funcţionează la fel de bine pe acelaşi sistem.
Sau la Paris. Eu spun că se poate implementa acest sistem, cu condiÅ£ia ca marile corporaÅ£ii sau, mă rog, oamenii cu influenţă care vor să facă un business aristocratic, să se gândească dacă n-ar fi frumos să facă ÅŸi un business cultural. Acesta îţi aduce două beneficii: banii pe care, după cum aÅ£i văzut, îi recuperezi cu asupra de măsură, dacă faci un marketing profesionist ÅŸi, în al doilea rând, prestigiu. Dacă vom învăţa să facem bani cu prestigiu, cu onoare, s-ar putea să ne normalizăm. Ca ÅŸi americanii, care au învăţat să facă din artă teatru, film etc un business excelent. Până la urmă, totul este o chestiune de curaj… Ca la bursă. Trebuie doar este să începi.
ARTE VIZUALE/MEDIA