Categorii
Stiri

Patricia Cimpoiasu si AMADEUS

Patricia: „Am crezut ca e o farsa cand am fost chemata sa fac parte din trupa Amadeus”

Violoncelista Patricia Cimpoiasu (22 de ani), cea mai tanara componenta a trupei Amadeus, este fericita dupa ce a absolvit cu brio studiile Universitatii de Muzica din Bucuresti, sectia instrumental.
Artista a acordat un interviu in exclusivitate pentru site-ul viptrip.ro unde a vorbit despre inceputurile sale in muzica, trupa Amadeus si planurile sale de viitor.

Patricia, de la ce varsta studiezi muzica si cand ai pus prima oara mana pe un violoncel?

La varsta de 9 ani am inceput sa studiez muzica. Primii doi ani au fost mai mult ca o joaca. Am studiat in particular pianul si teoria muzicii. Profesorul cu care lucram, le vorbea mereu parintilor mei despre rezultatele mele, indrumandu-i sa ma dea la o scoala de muzica. El observa ca lucram cu mult drag, eram foarte receptiva si sustinea ca am talent (zambeste).
La scurt timp, parintii ne-au cumparat un pian si totul a devenit din ce in ce mai serios. Peste putin timp, parintii au decis sa ma transfere la Liceul de Arte din Buzau. Dupa proba de aptitudini, mi-au fost prezentate instrumentele la care puteam sa ma inscriu. Asa m-am indragostit eu de violoncel… la prima vedere.

Cum ai ajuns in „familia” Amadeus?

In 2007 am participat la un masterclass de muzica la Sighisoara. In fiecare an participam la aceste cursuri de vara unde lucram cu profesori din intreaga Europa. Acolo am cunoscut-o pe Alina, care in acea perioada facea parte din trupa Amadeus la violoncel, insa acest amanunt nu il aflasem atunci. La cateva zile dupa terminarea cursurilor, am primit un telefon din partea lui Adrian Ordean, managerul de atunci al trupei Amadeus, care ma intreba daca nu vreau sa fac parte din proiect, deoarece violoncelista lor, Alina, urmeaza sa-si faca masterul in Italia si tocmai le vorbise despre mine. Prima oara am crezut ca este o farsa si am refuzat sustinand ca nu am timp si urmeaza un an greu pentru mine, fiind anul in care aveam de sustinut bacalaureatul. Apoi am stat si m-am gandit timp de vreo 30 de minute, facand tot felul de legaturi asa ca m-am dus sa ma consult si cu ai mei, care evident m-au pus sa sun inapoi. Totul s-a dovedit a fi real… Asa am ajuns sa fac parte din Trupa Amadeus.

In aceasta vara ai absolvit studiile Universitatii de Muzica din Bucuresti, sectia instrumental, violoncel..

Da, saptamana trecuta am sustinut ultimul examen… Acum am de recuperat multe nopti nedormite ca orice proaspat licentiat. Tema licentei mele a cuprins patru piese integrale din repertoriul de violoncel si doua lucrari camerale. Am ales lucrarile cele mai dragi mie si care ma reprezinta cel mai bine: Suita 1 Pentru Violoncel Solo de J. S. Bach, Sonata a II-a pentru violoncel si pian de Beethoven, o piesa pe ritm de jazz – Variatiunile 1-4 pentru violoncel si pian de Andrew Lloyd Webber – si in final concertul pentru violoncel si orchestra -Variatiuni pe o tema rococo de Ceaikovski. Iar pentru muzica de camera am avut o lucrare de Bach cu violoncel, flaut si clavecin si Trio Londonez de Haydn pentru violoncel si doi flauti.

Ai de gand sa te inscrii la masterat sau doctorat?

Inca nu m-am hotarat in legatura cu masterul. Sunt o persoana foarte exigenta si imi doresc sa fac totul perfect, iar asta ar insemna sa aleg intre master, doctorat sau tot ce inseamna Amadeus. Fiind o facultate destul de grea si care necesita studiul zilnic si implicare totala, este foarte greu sa faci doua lucruri in paralel foarte bine si multumit, deoarece Amadeus inseamna o responsabilitate la fel de mare…repetitii, concerte, turnee, proiecte noi. Iubesc trupa Amadeus enorm si asta nu ma face sa renunt la cea mai mare iubire a mea, violoncelul. E clar ca de muzica nu ma voi lasa niciodata chit ca e in domeniul clasic sau cel ce implica trupa.

Ce planuri de vacanta ti-ai facut pentru aceasta vara?

Inca nu am avut timp sa-mi organizez nimic, dar stiu ca voi incepe chiar de astazi cu o vizita acasa la Buzau unde am tot ce-mi trebuie pentru un inceput de vacanta si relaxare…
De la mancarea mamei delicioasa, sarmalutele bunicii la cateva ore petrecute in natura pescuind, calarind caii, alergand cu cainii pe coclauri, admirand magarusii mei si poneiul cel nazdravan.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *