Categorii
Interviuri Nr. 2 / Martie - Aprilie 2008

Ilie Dumitrescu – Arta – o pasiune de suflet

DUPÃ CE A PÃRÃSIT (DOAR FIZIC) LUMEA FOTBALULUI, ILIE DUMITRESCU ŞI-A GÃSIT ALINARE ÎNTR-O PASIUNE MAI VECHE: ARTA. ÎN PREZENT, FOSTA VEDETÃ A STELEI ESTE MÂNDRUL POSESOR AL CELUI MAI ÎNSEMNAT SPAţIU ARTISTIC DIN ROMÂNIA, GALERIA DE ARTÃ ŞI ANTICHITÃţI „HANUL CU TEI”.

DUPÃ CE A PÃRÃSIT (DOAR FIZIC) LUMEA FOTBALULUI, ILIE DUMITRESCU ŞI-A GÃSIT ALINARE ÎNTR-O PASIUNE MAI VECHE: ARTA. ÎN PREZENT, FOSTA VEDETÃ A STELEI ESTE MÂNDRUL POSESOR AL CELUI MAI ÎNSEMNAT SPAţIU ARTISTIC DIN ROMÂNIA, GALERIA DE ARTÃ ŞI ANTICHITÃţI „HANUL CU TEI”.

DE UNDE PASIUNEA PENTRU OBIECTE DE ARTÃ?

Îmi plãcea arta şi cumpãram tablouri şi bronzuri. Împreunã cu Letiţia (pentru cã eram cu Letiţia în acea perioadã) am cochetat, la un moment dat, şi cu pictura. Am luat lecţii de picturã în Mexic, dar eu nu am putut sã ţin pasul… când te dedici picturii, trebuie sã ai o anumitã stare, iar eu eram mai mereu în competiţie. Nu mi-a fost foarte uşor şi atunci am renunţat. Letiţia însã a reuşit sã facã câteva tablouri.

DE CE AI VRUT SÃ INVESTEŞTI ÎN ARTÃ ŞI NU ÎN ALTE AFACERI?

Totul a pornit de la o investiţie în centrul istoric. În 2004, era o isterie generalã de a se investi în zona de nord a Bucureştiului, o afacere extrem de profitabilã pe atunci. Mi s-a prezentat aceastã clãdire, „Hanul cu tei” (etajul 1), care m-a fascinat din prima clipã.

Mi-am spus cã locul acesta trebuie sã fie al meu. M-am informat şi am constatat cã „Hanul cu tei” apãrea în toate ghidurile Bucureştiului – fiind monument arhitectural şi simbol al artei. N-am stat mult pe gânduri şi am cumpãrat imediat. Consider cã a fost cea mai bunã realizare a mea dupã ce m-am lãsat de fotbal. Mai departe, se punea problema dacã voi continua obiectul de activitate (comerţul cu obiecte de artã) sau dacã voi schimba destinaţia acestui loc. Pentru cã mulţi se întrebau ce va face un fost fotbalist dupã ce preia aceastã societate. Când am achiziţionat societatea, galeria de 1500 metri pãtraţi deţinea 50.000 de obiecte de artã. Era o consignaţie foarte mare, cea mai mare din România. Mi-am impus ca acest loc sã devinã un pol puternic de artã, un centru comercial de anvergurã. Bineînţeles, a durat doi ani pânã sã primesc autorizaţia pentru a construi acolo, ţinând cont cã este vorba de centrul istoric al oraşului şi de clãdiri de patrimoniu. Am conceput aceste buticuri care posedã în prezent 500.000 de obiecte de artã) dupã modelul „Louvre Antiques”, la scarã mai micã, reuşind sã creez un loc în care iubitorii de artã au o paletã largã de oferte.

ESTE ARTA O AFACERE BÃNOASÃ?

Nu. În momentul de faţã nu se câştigã foarte mult din artã. Eu am investit foarte mult în aceastã clãdire – peste 2 milioane de euro, o sumã considerabilã. Dacã îi investeam acum 4 ani în terenuri în Pipera, când metrul pãtrat costa 20 euro, atunci da, ar fi fost o afacere rentabilã! Galeria de artã nu este o afacere profitabilã. O consider mai degrabã o afacere de suflet. În plus, locul acesta este unicat în România. Este o satisfacţie sã ştii cã un monument de arhitecturã, o clãdire de referinţã din România, îţi aparţine.

CARE A FOST CEL MAI SCUMP OBIECT ACHIZIţIONAT?

Au fost tablouri. Am cumpãrat câteva tablouri care m-au costat foarte mult. De pildã, Tonitza şi Iser.

CARE ESTE OBIECTUL DIN COLECţIA TA PRIVATÃ LA CARE ţII CEL MAI MULT?

Mie îmi plac bronzurile în general. Sunt sensibil la bronzuri semnate…

DE UNDE ACHIZIţIONEZI OBIECTELE DE ARTÃ?

Multe le cumpãrãm, altele sunt în regim de consignaţie.

DACÃ AR FI SÃ O PRIMEŞTI MOŞTENIRE, A CUI COLECţIE DE ARTÃ AI VREA S-O DEţII?

Picasso!!!

AI ŞI ALTE AFACERI ÎN AFARÃ DE GALERIE?

Sigur. Sunt implicat în proiecte imobiliare (construcţii, vânzãricumpã rãri de terenuri, ansambluri de locuinţe).

CARE CONSIDERI CA A FOST CEL MAI MARE SUCCES AL TÃU?

Din punct de vedere profesional sunt câteva meciuri de referinţã cu care eu şi colegii mei am intrat în istorie, o evoluţie foarte bunã la echipa naţionalã. Bineînţeles cã am rãmas şi în inimile steliştilor. Am reuşit sã câştig câteva titluri. Practic eu sunt un produs 100 % al Stelei, iubesc Steaua şi sunt fan Steaua. În viaţa privatã, cea mai mare realizare sunt copiii.

DAR CEA MAI MARE PROVOCARE?

Am fost la un pas de o mare performanţã. Am fost la câteva minute de o semifinalã cu Brazilia. Am scãpat-o printre degete.

CE URMEAZÃ PENTRU ILIE DUMITRESCU?

Nu-mi doresc decât sã fiu sãnãtos, sã mã bucur de ceea ce am realizat şi sã am putere de muncã!?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *