Categorii
Interviuri Stiri

Nicolae al României, primul interviu după naşterea fetiţei

Nicolae al României a acordat primul interviu la o săptămână după ce a devenit tată și vorbeşte despre fetiţa sa şi despre experienţa de părinte.

Prinţul Nicolae al României a acceptat să acorde un interviu cotidianului Adevărul, primul de după naşterea fetiţei lui, Maria-Alexandra.

Alina-Maria, soţia lui Nicolae al României, a născut-o pe Maria-Alexandra pe 7 noiembrie, la ora 20.05, la Spitalul Polizu din Capitală. 

Nicolae al României, nepotul Regelui Mihai, anunţase încă din 1 iunie că va deveni tată, spunând atunci că soţia sa, Alina-Maria, este însărcinată şi va naşte în luna noiembrie.

Nepotul Regelui Mihai s-a căsătorit cu Alina Binder acum mai bine de doi ani, pe 30 septembrie 2018 la Biserica Sfântul Ilie din Sinaia, iar la nuntă au participat 200 de invitaţi.

Absolvent în 2012 al Colegiului Royal Holloway de la Universitatea din Londra, specialitatea management, Nicolae al României s-a dedicat de atunci cauzei României, fiind implicat inclusiv în multe acţiuni caritabile.

Nicolae al României cu soția sa Alina-Maria

Cum vă simţiţi în noua calitate de proaspeţi părinţi?

Foarte bine. Sincer, nu găsim cuvinte pentru a descrie cum ne simţim, dar este o bucurie foarte mare şi nu ne vine să credem ce minune avem lângă noi. Un bebeluş cu tot caracterul ei deosebit. E pur şi simplu minunat. Este o bucurie atât de mare încât nu poate fi rezumată în cuvinte. Dumnezeu ne-a dat un dar. Dar nu numai. Trebuie să spun că sunt foarte mându de soţia mea pentru tot ce a făcut şi deja văd ce mamă bună este.

Au început deja nopţile nedormite?

Cea mică este liniştită. Bineînţeles că ne trezim pentru a îi da de mâncare, dar în principiu cea mică este foarte cuminte. Avem noroc (Râde). Avem şi bunicii aproape. Însă noi ne-am descurcat foarte bine şi singuri până acum. În această perioadă stăm în Bucureşti.

Cum este adaptarea la noul rol de părinţi?

Toată lumea ne-a zis că trebuie să dormim, să facem camera copilului şi aşa mai departe. Partea materială este uşor de pregătit. Dar psihic şi fizic este complet altceva şi nu cred că te poţi pregăti pentru aşa ceva. Cu bune şi rele, experienţa este una absolut minunată. Noi ne-am adaptat foarte bine şi, chiar dacă sunt şi nopţi cu mai puţin somn, ne bucurăm de fiecare clipă petrecută cu cea mică. I-am amenajat celei mici camera ei, însă doarme şi cu noi.

Citeste mai mult AICI

Sursa foto: ziare.com, adevarul.ro

Categorii
Interviuri Stiri

Iordache Basalic se destăinuie după ce a fost infectat cu Covid

Iordache Basalic, cunoscutul bariton al Operei Naționale din București face destăinuiri, după ce, în luna septembrie, a fost infectat cu covid-19.

Suspendarea spectacolelor este, pentru artiști, ceva similar cu a avea de mâncare doar tristețea. În vremea asta, e „ospăț”! Baritonul Iordache Basalic este unul dintre cele mai importante nume care compun trupa Operei Române, din București.

În această perioadă, sensurile lumii se încurcă, iar „Basi”, cum îi spun apropiații, urcă pe scara melancoliei, până la tristețea irefuzabilă. Deși aproape a sfidat pandemia COVID-19, e bolnav de singurătatea artistului. Recursul la „online” nu-i mângâie tristețea…

Nu-i deloc bine ce se întâmplă! Artiștii trăiesc pentru artă! Scena operei încă plânge! Plânge, pentru că nu e călcată de artiști! Din luna martie și până acum, am pășit acolo de maxim patru ori… Mi se pare incorect pentru un artist să nu aibă activitate, chiar dacă trăim vremuri de pandemie. Poate fi pandemia pandemiilor, dar dacă un artist nu-și exercită dreptul de a crea, cu sau fără public, în cel mai rău caz, nu mai are motive să viețuiască… Pentru ce trăiește un om al artelor? Pentru a bucura sufletul, pentru a-i înveseli pe oamenii care vin în sală, chiar dacă sunt puțini”, și-a început pledoaria baritonul

La început, până când virusul nu-și lăsase, atât de convingător, umbra peste oameni și peste lucruri, Iordache Basalic a fost, în două rânduri, ocrotit de șansă. A fost testat pozitiv cu coronavirus, dar a fost declarat asimptomatic și, în al doilea rând, a izbutit să-i încânte pe iubitorii muzicii de operă, față în față cu ei, nu prin lumina rece a unui monitor. Pentru el și pentru colegii săi a fost precum un foșnet dulce, înfiorător și acid.

Iordache Basalic: „Nu mi-e frică de moarte, dar în pandemie artistul o duce greu”

„Am avut norocul să cânt într-o sală cu 1.100 de locuri, pentru doar 150 de spectatori. Nici nu-i vedeam, erau rarefiați. Dar contează să cânți, chiar și pentru atât de puțini oameni. Acum se spune „ai marele noroc să mergi la operă și să vezi un spectacol cu 100-150 de oameni”… În aceste vremuri de pandemie, artistul o duce foarte greu”, a continuat interlocutorul, pentru FANATIK.ro

Răspândirea virusului ne sperie și este firesc să fie așa. Măcar cât să ne facă prudenți. Zilnic, parcă simțim o înclinare a Pământului, tot mai prevestitoare de rău. Basalic poartă, însă, în intimitate, un secret: „Nu mi-e frică de moarte, pentru că eu am trăit într-un spirit foarte religios, ortodox. Așa am fost crescut de mama, încă din copilărie. Mă ducea de mânuță la slujbe și am cântat în corul bisericii”.

Categorii
Interviuri Stiri

Strategia noului primar al Capitalei pentru gestionarea pandemiei în București

Strategia noului primar al Capitalei pentru gestionarea pandemiei în București și când se trece la orele de școală doar în online, prezentate de Nicușor Dan la Gândul Live.

Noul primar al Capitalei, Nicușor Dan, vorbește la Gândul Live despre situația epidemiologică din București în ceea ce privește pandemia de coronavirus și posibilitatea ca orașul pe care îl conduce să fie închis, dar și despre persoanele care nu respectă regulile impuse de autorități în acest context, precum și despre mandatul pe care l-a câștigat în urma alegerilor locale care au avut loc pe 27 septembrie.

„Nu cred că se pune problema să se închidă Bucureștiul în perioada următoare. Însă, situația în București, acum, nu este cea mai roză. Dacă în urmă cu 2-3 săptămâni ne stabilizasem undeva la 200 de cazuri pe zi, acum ne-am stabilizat la 500 de cazuri pe zi, cea ce înseamnă foarte mult”, a declarat primarul ales al Capitalei.

Când va deveni Nicușor Dan în mod oficial primar

„Multă lume e în confuzie. Nu sunt încă primar. Trebuie să mai așteptăm… Pentru moment am depus actele la Tribunal, care a e o ședință luni, și după ce, foarte probabil, va valida alegerile, trebuie să mai așteptăm două zile ca să nu mai facă nimeni apel, și după aceea prefectul va convoca ședința în care voi depune jurământul și voi fi primar. Undeva de azi (n.r. vineri, 9 octombrie) într-o săptămână voi fi primar în funcție, cu putere publică. E procedura legală care a fost folosită, cu mici modificări prin Codul Administrativ, la toate alegerile de până acum”, a explicat Nicușor Dan la Gândul Live.

Polițiștii în civil, mijlocul prin care oamenii sunt verificați că respectă regulile

„Ei țin de ministerul de Interne, în subordinea mea va fi Poliția Locală, a Municipiului București, care are 500 de oameni și care trebuie să se implice și ea”, a punctat acesta.

Ce strategie are Nicușor Dan pentru gestionarea pandemiei de coronavirus în București

„În primul rând, trebuie să colaborăm, ceea ce până acum nu s-a întâmplat, trebuie ca Primăria să colaboreze cu Direcția de Sănătate Publică. Fără să am toate informațiile acum, mi se pare că prin structura sa, prin numărul de oameni pe care îl au la dispoziție, Direcția de Sănătate Publică este ușor depășită, și atunci Primăria Capitalei, care are foarte mulți oameni, poate să o ajute inclusiv la call centere și la specializări pe care putem să le preluăm.

După aceea, trebuie să respectăm măsurile pe care autoritățile medicale le-au luat, sunt niște specialiști care bazându-se pe experiența pe care alte state au experimentat-o deja în această pandemia, ce trebuie să facem, acele măsuri să fie respectate, și ce este în subordinea mea, Poliția Locală, o să asigure la respectarea acestor reguli.

Primăria Capitalei, cu propriile centre de testare COVID

„Ministerul Sănătății, în acest moment, la nivel național, are niște posibilități de testare undeva la 25.000-30.000 de teste pe zi, câteva din acestea, 10.000-12.000, sunt făcute la cerere de oameni care pur și simplu apelează la centrele private să vadă dacă nu cumva sunt infectați, ceea ce e foarte bine… dar dincolo de asta, în momentul în care Primăria Capitalei își va putea face propriile centre de testare, va putea să extindă ceea ce face Ministerul, la alte posibile surse de focare. Asta este ceea ce vreau să fac”, a mai anunțat noul primar al Bucureștiului.

Citește mai mult AICI

 

Categorii
Interviuri Stiri

Despre HR pe perioada pandemiei și cum se schimbă criteriile în “noua normalitate”

Despre HR pe perioada pandemiei și cum se schimbă criteriile în “noua normalitate” cu Aida Dinu, Global Human Resources Manager al Ezugi.

Aida Dinu, Global Human Resources Manager al Ezugi: „Pandemia a schimbat toate regulile și continuă să ne influențeze viețile, atât personale cât și profesionale”.

➤ Ce a însemnat blocarea de la jumătatea lunii martie pentru angajați?
Serviciile oferite de Ezugi, de casino, sunt exclusiv online, ceea ce a redus semnificativ impactul atât asupra companiei, cât și asupra angajaților.
Din punctul de vedere al accesării serviciilor nu am înregistrat scăderi, având în vedere faptul că oamenii erau închiși în casă și atunci accesau online-ul mai mult decât de obicei.
Din punctul de vedere al angajaților, cei care aveau funcții ce puteau fi îndeplinite remote, de acasă, au primit imediat acest acces și încă lucrează de acasă majoritatea, în funcție șI de opțiunea personală. De exemplu, părinții cu copii mici au preferat să vină la birou cât mai des după relaxarea măsurilor de siguranță putându-se concentra mai bine în spațiul de lucru oferit de companie.
În ceea ce privește angajații care au trebuit să vina la sediu, aceștia au fost protejați de companie în mod proactiv, înainte ca autoritățile să impună măsuri de siguranță – asigurarea de transport privat, igienizarea intensă și frecventă a întregului spațiu de lucru, oferirea de măști și igienizant, modificarea turelor de lucru astfel încât expunerea la comunități mari să fie redusă la minim etc.
În ceea ce privește impactul psihologic, cred că l-am resimțit cu toții, de la izolare la teamă, emoții complet naturale, de altfel.
Păstrând legatura constant cu angajații, indiferent că lucrau de la sediu sau de acasă, oferindu-le continuu sprijin, noi credem că am reușit să le ținem moralul cât mai ridicat.

Cite;te mai mult AICI.

Categorii
Interviuri Stiri

Cine e Ileana Cindrea?

Ileana Cindrea este o economista din Sibiu.

Până aici nimic spectaculos.

Însă Ileana „Cosânzeana” Cindrea, fără păr bălai, ba dimpotrivă, este protagonista unui pictorial incendiar ce va apărea în numarul 24 al revistei Casino Life & Business Magazine, pictorial oferit ca bonus cititorilor (și ce bonus!) alături de pictorialul cu Miss Hostess România etapa Sibiu.

Pictorialul este semnat MITICHI și a fost realizat în Clubul Liquid din Sibiu.

Dar, poate, cel mai spectaculos este interviul realizat cu Ileana, interviu aflat sub motto-ul „Nu tot ce zboară se manâncă”.

„… Cand ai stiut ca vrei sa intri in domeniul media si care a fost primul contact cu aceasta lume?

Inca din adolescenta am simtit ca am aptitudini si inclinatii spre aceasta lume fascinanta la care multi viseaza insa putini sunt acei care au puterea de a strabate obstacolele acestei cariere si de a ramane cu verticalitate pe tot parcursul acestui drum. Sufletul mi-a ramas la fel de tanar ca acum 10 ani amintindu-mi deseori cu mare placere de acele momente emotionante in care am pasit pentru prima data in lumina reflectoarelor.

Ce te-a determinat sa iti doresti si o cariera de stewardesa?

Viata m-a purtat in locuri minunate, unde am invatat sa ma redescopar, am invatat ca mai important decat ceea ce simti nu exista nimic. De ce am ales si cariera de stewardesa? Cred ca ea m-a ales pe mine! M-a atras ca un magnet si m-a facut sa ma indragostesc fara sansa vindecarii, e placut sa stiu ca macar pentru o secunda ma pot juca cu timpul , sa zbor in colturi uitate de lume si sa visez cu ochii deschisi la o lume uitata poate prea devreme..

Economist versus Stewardesa…interesant. Exista vreo armonie intre ele?:-)

Bineinteles… Iubirea pentru avioane ramane numarul unu iar experienta ca economist si inclinarea spre stiintele exacte m-au ajutat sa inteleg mai bine raspunsul la intrebarea : ” De ce zboara avionul…” 🙂

Care sunt calitatile care te definesc cel mai bine?

Ma disting printr-o personalitate naturala, destinsa, plina de incredere si sociabila. O atitudine mereu pozitiva si un zambet sunt calitatile care ma reprezinta cel mai bine in viata de zi cu zi.

Care a fost momentul care te-a emotionat cel mai mult in viata pana acum?

Cel mai emotionant moment a fost atunci cand am fost desemnata din partea Academiei de a participa la un moment de solemnitate alaturi de inca doi colegi piloti de elita , pentru a omagia Ziua Aviatiei, prin depunere de coroane si flori la Statuia Aviatorilor din Bucuresti.

Calatoresti foarte mult…care este locul care te-a impresionat cel mai mult?

Fiecare tara ascunde ceva care te poate starni si bucura si fiecare loc are farmecul sau. Am fost placut impresionata de Sydney si Melbourne din continentul Australian, fauna si flora Africii, imi place Dubai pentru eleganta si rafinament, Los Angeles-ul ramane orasul meu de suflet – chintesenta a ceea ce gandim noi despre America si americani , Las Vegas pentru renumitele casinouri si nu in ultimul rand Roma pentru istorie si arta…

De la ce varsta cochetezi cu modelling-ul si fotografia?

Primul concurs de frumusete a fost la varsta de 17 ani ” Miss Balea 2000″ unde am obtinut mentiune, dupa care au urmat cateva colaborari la nivel local : imaginea MONDEX, SIMAR, ANKAS, FDK , cateva aparitii in mai multe reviste si reclame tv precum si un pictorial in revista FHM din martie 2010 .

Stiu ca ai cochetat si cu politica la un moment dat..de ce nu ai mers mai departe?

Uneori viata iti confera oportunitati de afirmare in care trebuie sa-ti dedici o mare parte din timp, ceea ce pot sa spun ca nu regret nicio clipa daruirea mea vis- a – vis de activitatile desfasurate alaturi de membrii partidului cu care cochetez si ii respect in continoare. Analizand mai profund la ceea ce imi doresc in realitate, am ajuns la concluzia ca timpul nu imi permite sa urmez acest drum.

Am citit pe blogul tau una dintre poeziile tale care mie mi-a placut foarte mult..Nu stiam ca ai inclinatii si spre aceasta latura…

Daca

Dac-ar fi sa cer vreodata
Universului ceresc
As alege pentru tine
Dragostea..ce ti-o nutresc

Si de-ar fi sa pot atinge
Steaua care ne-a unit
I-as sopti in noaptea asta
Multumesc..ca te-am gasit!

Esti doar tu..o simpla raza
Care lumineaza-n zare
O privesc..o simt aproape
Ma-ncalzeste tot mai tare

Nici chiar soarele din lume
Nu ajunge-a straluci
Precum tu..aceasta raza
Ma intreb..chiar pot iubi?

N-am crezut sa pot ajunge
Fara nici macar a cere
Sa iubesc aceasta raza
Si sa-i spun chiar si-n tacere

Te iubesc…

Aceasta poezie ramane una din preferatele mele si am incercat si aici sa imbin romantismul cu elemente din spatiul sideral inspirandu-ma din versurile eminesciene..

Avand in vedera ca ai vizitat aproape toate continentele… in ce tara ti-ai dori sa te stabilesti si de ce?

Gandul meu imi zboara deseori spre Statele Unite ale Americii , in special Los Angeles, care m-a impresionat prin numeroasele institutii de renume mondial intr-o multitudine de domenii profesionale si culturale. Este unul dintre cele mai cosmopolite locuri ale lumii fapt pentru care m-au atras oamenii primitori, un stil de viata vibrant , energia ce pare a se degaja de pretutindeni si speranta realizarii.

Ai un idol? O persoana pe care o admiri foarte mult sau pe care doresti sa o urmezi? Ce anume apreciezi la persoana respectiva?

Una dintre cele mai mari personalitati media si numita „Perla neagra” a Americii detinatoare a premiului Emmy, producatoare, critic literar si editor – cine nu o cunoaste pe Oprah Winfrey? Este persoana pe care o admir cel mai mult datorita veseliei, dinamicii, expansivitatii dar mai ales pentru altruismul de care da dovada, calitati care se regasesc oarecum si in mine.

Esti o femeie cu forme bine stabilite, cum reusesti sa te mentii atat de bine? Care este secretul unui corp de invidiat si a unui ten perfect? Cititoarele noastre cu siguranta ar dori sa stie micile tale secrete in ceea ce priveste frumusetea…

Multumesc. Pentru a avea un corp frumos este nevoie de multa munca, ambitie si efort.
Nu fac parte din categoria norocoaselor, aşa încat atunci cand mănanc mai mult, mă îngras. Pentru a ma mentine in forma merg des la sala de forta si combin exercitii pentru mentinerea formelor cu o dieta sanatoasa. Cat despre ten folosesc gomaje naturale pe baza de cafea, faina de malai si ulei de masline. Pentru masti folosesc miere de albine ,nu plec niciodata din casa fara o crema hidratanta iar seara demachierea este obligatorie indiferent de cat cat de obosita as fi.

Ce primeaza in viata ta, cariera sau latura personala?

Pare imposibil la inceput, dar exista lucruri pe care le poti face pentru a gasi echilibrul intre viata personala si cariera

Ce planuri de viitor ai in ceea ce priveste cariera ta?

Consider ca obiectivele mele in ceea ce priveste cariera au fost atinse pana in prezent , fapt pentru care pot sa spun ca ma simt o femeie fericita din punct de vedere profesional si niciodata nu spun niciodata la provocarile pe care mi le poate oferi viata.

Cum te vezi peste 5 ani?

Calatoriind in jurul lumii….”

Nu că este interesant….?!
Așa că nu ratați numarul 24 al Casino Life & Business Magazine, iunie/iulie 2011.

Categorii
Interviuri Stiri

Making of

Categorii
Interviuri Stiri

Interviu Marius-Ioan Piso, presedinte Agentia Spatiala Romana, 20.05.2009

Categorii
Interviuri Nr. 2 / Martie - Aprilie 2008

Ilie Dumitrescu – Arta – o pasiune de suflet

DUPÃ CE A PÃRÃSIT (DOAR FIZIC) LUMEA FOTBALULUI, ILIE DUMITRESCU ŞI-A GÃSIT ALINARE ÎNTR-O PASIUNE MAI VECHE: ARTA. ÎN PREZENT, FOSTA VEDETÃ A STELEI ESTE MÂNDRUL POSESOR AL CELUI MAI ÎNSEMNAT SPAţIU ARTISTIC DIN ROMÂNIA, GALERIA DE ARTÃ ŞI ANTICHITÃţI „HANUL CU TEI”.

DE UNDE PASIUNEA PENTRU OBIECTE DE ARTÃ?

Îmi plãcea arta şi cumpãram tablouri şi bronzuri. Împreunã cu Letiţia (pentru cã eram cu Letiţia în acea perioadã) am cochetat, la un moment dat, şi cu pictura. Am luat lecţii de picturã în Mexic, dar eu nu am putut sã ţin pasul… când te dedici picturii, trebuie sã ai o anumitã stare, iar eu eram mai mereu în competiţie. Nu mi-a fost foarte uşor şi atunci am renunţat. Letiţia însã a reuşit sã facã câteva tablouri.

DE CE AI VRUT SÃ INVESTEŞTI ÎN ARTÃ ŞI NU ÎN ALTE AFACERI?

Totul a pornit de la o investiţie în centrul istoric. În 2004, era o isterie generalã de a se investi în zona de nord a Bucureştiului, o afacere extrem de profitabilã pe atunci. Mi s-a prezentat aceastã clãdire, „Hanul cu tei” (etajul 1), care m-a fascinat din prima clipã.

Mi-am spus cã locul acesta trebuie sã fie al meu. M-am informat şi am constatat cã „Hanul cu tei” apãrea în toate ghidurile Bucureştiului – fiind monument arhitectural şi simbol al artei. N-am stat mult pe gânduri şi am cumpãrat imediat. Consider cã a fost cea mai bunã realizare a mea dupã ce m-am lãsat de fotbal. Mai departe, se punea problema dacã voi continua obiectul de activitate (comerţul cu obiecte de artã) sau dacã voi schimba destinaţia acestui loc. Pentru cã mulţi se întrebau ce va face un fost fotbalist dupã ce preia aceastã societate. Când am achiziţionat societatea, galeria de 1500 metri pãtraţi deţinea 50.000 de obiecte de artã. Era o consignaţie foarte mare, cea mai mare din România. Mi-am impus ca acest loc sã devinã un pol puternic de artã, un centru comercial de anvergurã. Bineînţeles, a durat doi ani pânã sã primesc autorizaţia pentru a construi acolo, ţinând cont cã este vorba de centrul istoric al oraşului şi de clãdiri de patrimoniu. Am conceput aceste buticuri care posedã în prezent 500.000 de obiecte de artã) dupã modelul „Louvre Antiques”, la scarã mai micã, reuşind sã creez un loc în care iubitorii de artã au o paletã largã de oferte.

ESTE ARTA O AFACERE BÃNOASÃ?

Nu. În momentul de faţã nu se câştigã foarte mult din artã. Eu am investit foarte mult în aceastã clãdire – peste 2 milioane de euro, o sumã considerabilã. Dacã îi investeam acum 4 ani în terenuri în Pipera, când metrul pãtrat costa 20 euro, atunci da, ar fi fost o afacere rentabilã! Galeria de artã nu este o afacere profitabilã. O consider mai degrabã o afacere de suflet. În plus, locul acesta este unicat în România. Este o satisfacţie sã ştii cã un monument de arhitecturã, o clãdire de referinţã din România, îţi aparţine.

CARE A FOST CEL MAI SCUMP OBIECT ACHIZIţIONAT?

Au fost tablouri. Am cumpãrat câteva tablouri care m-au costat foarte mult. De pildã, Tonitza şi Iser.

CARE ESTE OBIECTUL DIN COLECţIA TA PRIVATÃ LA CARE ţII CEL MAI MULT?

Mie îmi plac bronzurile în general. Sunt sensibil la bronzuri semnate…

DE UNDE ACHIZIţIONEZI OBIECTELE DE ARTÃ?

Multe le cumpãrãm, altele sunt în regim de consignaţie.

DACÃ AR FI SÃ O PRIMEŞTI MOŞTENIRE, A CUI COLECţIE DE ARTÃ AI VREA S-O DEţII?

Picasso!!!

AI ŞI ALTE AFACERI ÎN AFARÃ DE GALERIE?

Sigur. Sunt implicat în proiecte imobiliare (construcţii, vânzãricumpã rãri de terenuri, ansambluri de locuinţe).

CARE CONSIDERI CA A FOST CEL MAI MARE SUCCES AL TÃU?

Din punct de vedere profesional sunt câteva meciuri de referinţã cu care eu şi colegii mei am intrat în istorie, o evoluţie foarte bunã la echipa naţionalã. Bineînţeles cã am rãmas şi în inimile steliştilor. Am reuşit sã câştig câteva titluri. Practic eu sunt un produs 100 % al Stelei, iubesc Steaua şi sunt fan Steaua. În viaţa privatã, cea mai mare realizare sunt copiii.

DAR CEA MAI MARE PROVOCARE?

Am fost la un pas de o mare performanţã. Am fost la câteva minute de o semifinalã cu Brazilia. Am scãpat-o printre degete.

CE URMEAZÃ PENTRU ILIE DUMITRESCU?

Nu-mi doresc decât sã fiu sãnãtos, sã mã bucur de ceea ce am realizat şi sã am putere de muncã!?

Categorii
Interviuri Nr. 3 / Mai - Iunie 2008

Lucian BUTE – CAMPIONUL CU PRIVIRE DE COPIL

LUCIAN BUTE, CAMPION MODIAL LA BOX, VERSIUNEA IBF, ÎŢI LASĂ SENZAŢIA CĂ E PRIETENUL TĂU DE O VIAŢĂ. ZÂMBITOR, JOVIAL, ELEGANT. ÎŞI POVESTEŞTE VIAŢA, VISELE, MUNCA. TOTUL ÎNTR-O LIMBĂ ROMÂNĂ PERFECT ARTICULATĂ

CUM E VIAŢA DE CAMPION MONDIAL?

E frumoasă. Sunt fericit că am ajuns aici. Asta mi-am dorit întotdeauna, să devin campion mondial. A fost visul meu din momentul în care am făcut primul pas către boxul profesionist, în octombrie 2003, atunci când am semnat cu Interbox.

Şi, exact după patru ani de muncă asiduă, am devenit campion mondial în boxul profesionist, am devenit numărul 1 în lume.

INTERBOX A DAT TREI ROMÂNI CAMPIONI MONDIALI. ESTE MAI IMPORTANTĂ TEHNICA LOR SAU TALENTUL NOSTRU?

Cred că este o combinaţie între talent şi implicare. Trebuie să ai în spate o echipă managerială foarte puternică pentru a fi corect promovat.

Faptul că Doroftei, primul campion mondial dat de Interbox, a fost român a reprezentat o deschidere extraordinară pentru noi – pentru mine, pentru Adrian Diaconu şi pentru alţi români care activează la acest club. Cred, de asemenea, că a contat enorm munca, seriozitatea noastră şi talentul. Ei fără noi nu ar fi reuşit şi nici noi fără ei. Suntem o echipă, am lucrat împreună şi am ajuns la acest rezultat. Şcoala românească de box este cunoscută şi foarte apreciată în lume

SPUNE-NE CUM AI ÎNCEPUT BOXUL ŞI CÂND AI AJUNS ÎN CANADA?

Am început la 14 ani, la mine în Galaţi. Un prieten, boxer la vremea aceea, m-a luat cu el la sală. Am fost curios deşi, sincer, nu-mi plăcea deloc. Nici la televizor nu mă uitam la box… Îmi spuneam că nu e un sport pentru mine.

În consecinţă, am mers întâmplă tor acolo, am făcut o pasiune şi n-am mai ieşit din sală până în ziua de azi. În Canada am ajuns datorită lui Leonard Dorin şi lui Rudel Obreja. În 2002, Doroftei îşi apăra titlul mondial la Bucureşti. A venit Interbox, promotori, toată lumea.

Eu boxam la amatori şi eram în lotul olimpic. Împreună cu domnul Rudel Obreja, preşedintele Federaţiei, am intrat în contact cu managerii lor. Interbox mi-a urmărit meciurile, a văzut casete şi apoi m-au chemat la o evaluare în Canada. Am ajuns la o înţelegere şi în 2003 am semnat un contract pe trei ani.

CE URMEAZĂ?

După octombrie 2007, când am devenit campion mondial, mi-am apărat centura pentru prima oară, anul acesta, în 29 februarie la Montreal, într- un meci cu William Joopy. Din păcate televiziunile din ţară au ignorat evenimentul. Am câştigat prin KO în repriza a 10-a. Toată lumea a fost fericită, în special eu, pentru că am rămas campion şi ăsta a fost lucrul cel mai important. Acum mi-am luat o vacanţă pentru a fi alături de prietenul meu Adrian Diaconu la Bucureş ti. Din 6 mai voi fi la Montreal pentru a-mi relua pregă- tirea. Următorul meci va fi undeva în luna septembrie – octombrie a acestui an. Nu s-a stabilit încă data şi locul desfă- şurării, dar va fi un meci cu challengerul obligatoriu, mexicanul Librado Andrade, care se antrenează în America, la Las Vegas. Cei de la versiunea IBF, unde sunt eu campion, îmi impun acest meci pentru că asta este regulamentul. MAI AI TIMP PENTRU TINE? Nu vreau ca faima, performanţ a, vedetismul şi, bineîn- ţeles, banii să mă schimbe cumva, pentru că atunci când ai bani şi faimă poţi foarte uşor să o iei pe căi greşite. Vreau să rămân acelaşi, vreau să muncesc cu aceeaşi seriozitate şi să mă menţin acolo unde sunt acum. Pentru asta muncesc şase zile din săptă- mână.

ŞI ÎN CEA DE-A ŞAPTEA… ?

Odihnă şi prea puţine alte lucruri, pentru că ştiu ce mă aşteaptă iarăşi de luni. Încerc să mă relaxez, merg la biserică – sunt foarte multe biserici româneşti în Montreal – să mă rog la Dumnezeu. Eu cred foarte mult în Dumnezeu iar mersul la biserică mă relaxează. În rest, ies în oraş cu prietenii, merg la un film, citesc o carte…

CONSIDERI CĂ EŞTI UN OM BOGAT?

Bogat sufleteşte, nu neapă rat şi material! Încă nu pot spune că sunt un om bogat. Abia acum încep să fac bani. În boxul profesionist, doar când ajungi la titlul mondial poţi să afirmi că se strâng banii. Până aici am fost mulţumit de aspectul financiar, dar nu pot afirma că am devenit chiar un om bogat. Am avut tot ce mi-am dorit, dar banii abia acum vin.

CÂND TE VEI RETRAGE DIN RING, VEI RĂMÂNE TOTUŞI ÎN FENOMENUL SPORTIV?

Cu siguranţă, pentru că sunt un om de sport. În prezent am o sală de box în comuna Pechea, la 30 km de Galaţi, care îmi poartă numele – Box Club Bute. Aici lucrează antrenorul care m-a descoperit şi cu care am început boxul. Eu spun că acolo este o pepinieră foarte bine dezvoltată. Avem foarte mulţi copii talentaţi, ba chiar un campion mondial la juniori. Sunt copii care, cu siguranţă, vor face performanţe frumoase.

VEI INVESTI ŞI ÎN ALTCEVA DECÂT ÎN BOX?

Am mai multe planuri dar, pentru moment, prefer să rămân concentrat pe carieră. Mai am câţiva ani de activitate, iar când mă voi retrage am să mă dedic afacerilor. Cu siguranţă voi face ceva, dar acum nu am timp. Când te implici într-un business trebuie să fii aproape, să poţi avea controlul. Pentru mine este însă foarte greu, trebuie să rămân concentrat pe ceea ce am de făcut.

VEI REVENI ÎN ROMÂNIA?

Cred că e prea devreme să vorbesc despre asta. Îmi place foarte mult în Romînia, toată familia mea e aici. Pe de altă parte eu sunt singur în Canada… Dar nu ştii ce îţi rezervă viitorul… Nu ştiu ce va fi. Poate am să rămân acolo… Acum spun că vreau să vin acasă, dar nu ştiu ce va fi. Sunt încă tânăr şi nu ştiu cum vor decurge lucrurile. Pentru moment e bine unde sunt şi ce fac, dar vreau să cred că mă voi întoarce acasă.

Categorii
Interviuri Nr. 5 / Septembrie - Octombrie 2008

Razvan Nicolescu

UNUL DINTRE CEI MAI TINERI DIRECTORI DE MEDIA DIN ROMÂ- NIA A CRESCUT LA CÂRMA TVR 2, ODATĂ CU COTA DE PIAŢĂ A POSTULUI, STIPULATĂ ÎN CONTRACT…

CUM E SĂ FII CEL MAI TÂNĂR DIRECTOR AL UNUI POST IMPORTANT DE TELEVIZIUNE, DOMNULE RĂZVAN NICOLESCU?

Am fost cel mai tânăr director acum patru ani. Aveam 33 pe atunci. Dar nu e prima oară. Am fost redactor şef pe tineret-divertisment, la SOTI, când aveam 22 de ani. Transferul în TVR a fost însă dificil.

Era greu să accepţi că un puşti de 22 de ani putea fi redactor şef. Până n-am venit cu cartea de muncă nu m-au crezut, pur şi simplu. Am dat piept cu o gerontocraţie aproape impenetrabilă… Marea schimbare s-a produs pe vremea lui Valentin Nicolau, care a promovat oameni tineri. Nu anumite schimbări. Greu de înţeles au rămas normele stipulate în contractul colectiv de muncă – foarte stricte, mai ales pe zona de protecţie a muncii.

Renumita problemă a TVR: echipele enorme. De exemplu, noi, la un car de reportaj, venim cu 50 de oameni în timp ce o televiziune privată vine cu 14.

Oricum, nu mai avem parte de starea conflictuală a anilor ‘90.

DAR CE S-A SCHIMBAT ÎN TVR 2 DE CÂND AŢI VENIT DUMNEAVOASTRĂ?

Când am venit eu, în 2004, TVR 2 avea 3,2 la sută din piaţă. Mi s-a dat mână liberă totală, pe un contract însă extrem de greu. O dată la trei luni se făceau „calcule” şi dacă nu se evidenţiau anumite targeturi de audienţă, de cotă de piaţă, contractul înceta automat.

Avantajul a fost că am avut mână liberă complet şi am reuşit să ajungem, într-un timp relativ scurt, la 5 la sută cotă de piaţă. Sigur că atunci când spui TVR, lumea identifică totul cu TVR 1. Dar noi am încercat să facem ca TVR 2 să arate oarecum altfel. În ultimii doi-trei ani se dă însă o bătălie maximă pe publicul de 18-49, considerat publicul comercial (care este ţinta noastră). Toată lumea vine pe el: televiziuni private, de nişă şi… TVR 1. Ceea ce ne cam dă bătăi de cap.

CÂND AŢI VENIT ÎN MEDIA ?

La 19 ani. Am scris la câteva ziare dintre care unele nici nu mai există. Am început colaborarea cu SOTI. În acea vreme eram student la Institutul de Construcţii. Apoi am prins o bursă la CNN, la Praga, unde am fost împreună cu Andreea Esca. Am venit de acolo producă tor de ştiri. Acela a fost momentul de cotitură. Când am ajuns la Praga şi cei de la CNN au aflat că sunt la construcţ ii au vrut să mă trimită acasă. „Ce treabă ai tu cu televiziunea? Ori faci treabă profesionistă ori faci construcţii?!”.

Era o mentalitate cu totul nouă pentru mine. Şi m-am dus la Jurnalism. Apoi am luat masteratul de management. Am stat la SOTI din ‘90 până în ‘93. Din 93 am venit în TVR, aici fiind o altă mare schimbare şi ca mentalitate şi ca domeniu. Dacă la SOTI eram pe tineret-divertisment, aici m-am îndreptat către jurnalismul de business şi afaceri, ceea ce m-a şi adus, încet, încet spre postul acesta.

E MAI GREU ACUM? ERA MAI GREU ATUNCI?!

Îmi lipseşte mult redacţionalul.

Spre deosebire de alţi directori din mass-media eu am venit din producţie, înţelegâ nd sistemul. Este o mare problemă. E greu să ai studii de management şi să ai experienţă de televiziune în acelaşi timp. Trebuie să le împleteşti, iar mulţi directori au doar unul din cele două fire.

CUM STAŢI CU AFACERILE PERSONALE?

Binişor. Am câteva investiţ ii pe bursă, lucrez în domeniul training-ului. Afaceri adiacente, pe care mi le permite legea. Sigur, mi-aş fi dorit să am o casă de producţie, pentru că asta e pasiunea mea, dar din păcate legea nu-mi permite acest deliciu…

CE PĂRERE AVEŢI DESPRE CARITATEA ROMÂNEASCĂ, DOMNULE DIRECTOR?

Cred că în România, caritatea ca fenomen mai are de aşteptat până ce va ajunge la un echilibru. Caritate nu înseamnă numai ca oamenii foarte bogaţi să-i ajute pe oamenii foarte săraci. O clasă medie, dacă ar exista, ar trebui să se implice la fel de bine într-o astfel de acţiune. Oamenii bogaţi, mulţi dintre ei politicieni, fac din caritate un eveniment media ceea ce duce la pierderea sensului iniţial. Apoi caritatea poate fi extinsă către educaţie, sănă- tate, voluntariat etc. etc. Se vede limpede că atunci când vorbim de voluntariat avem de-a face cu oameni veniţi din afara ţării. La noi, caritatea se confundă, de obicei, cu o campanie de imagine.