Categorii
Interviuri Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Bryan Jardine – Prieten cu România şi oamenii ei

DE CÂND SUNTEŢI ÎN ROMÂNIA?

Am venit prima oară în România în august 1996 pentru un contract de un an, şi apoi am revenit în august 1998. De atunci sunt aici, deci aş spune că 11 din ultimii 12 ani mi i-am petrecut în România.

CE V-A FĂCUT SĂ REVENIŢI AICI, DUPĂ ACEL AN?

Mi-a plăcut în România acel simţ al aventurii şi faptul că reprezenta o şansă de a mă implica în proiecte foarte interesante.

La sfârşitul anilor ‘90, privatizarea în România era la început, la fel ca şi investiţiile străine directe. România era o ţară care nu îşi atinsese încă potenţialul şi nu era la fel de avansată, în ceea ce priveşte investiţ iile străine, ca ţări precum Polonia, Ungaria sau Cehia. Am crezut, şi istoria a dovedit că am avut dreptate, că România va asista la un val de investiţii.

CE AŢI FĂCUT ÎN ROMÂNIA ÎNAINTE DE WOLF THEISS?

Contractul din 1996-1997 a fost un proiect de reforma judiciară cu American Bar Association.

Am revenit în 1998 şi am înfiinţat o filială locală a unei firme americane de avocatură, care a stat în România doar trei ani. Firma s-a retras în 2001, iar eu am lucrat cu o altă firmă americană, la Budapesta şi la Bucureşti. M-am alăturat echipei Wolf Theiss în 2005. Într- un fel a fost o decizie dificilă, pentru că însemna să plec de la o firmă americană la una austriacă, dar pe de altă parte a fost uşor, pentru că era clar că austriecii erau cei mai mari investitori din România şi că pentru ei era o piaţă foarte importantă.

În prezent, biroul din Bucureşti este cel de-al doilea birou ca mărime din reţeaua de 11 birouri Wolf Theiss, din Europa Centrală şi de SE.

CARE AU FOST CELE MAI IMPORTANTE TRANZACŢII ÎN CARE AŢI FOST IMPLICAT?

Cea mai mare şi cea mai semnificativă tranzacţie pe care am făcut-o cu Wolf Theiss a fost anul trecut, când biroul nostru a reprezentat Kaz Munai Gas în achiziţionarea Rompetrol, una dintre cele mai mari afaceri private care s-au făcut vreodată în România. Recent, am reprezentat Raiffeisen Evolution în achiziţionarea de proprietăţ i pentru proiectul Petrom City; am reprezentat grupul german de investiţii DEGI în achiziţ ionarea a trei clădiri de birouri de la Charlemagne Capital, în 2007, şi am fost implicaţi în achiziţionarea Băncii Ţiriac de către HVB. Înainte de Wolf Theiss am avut câteva contracte interesante: am reprezentat Coca Cola HBC în cumpărarea Dorna şi UPC în cumpărarea Astral Telecom. Firma pentru care am lucrat înainte a reprezentat Reiffeisen Bank în achiziţ ionarea Băncii Agricole.

CE FACEŢI ÎN ROMÂNIA, ÎN AFARĂ DE WOLF THEISS?

Fac voluntariat în câteva domenii. În primul rând, de cinci ani sunt în consiliul şcolii Internaţ ionale Americane din Bucureş ti, donând astfel din timpul meu. Cred că educaţia este o zonă de importanţă critică, şi cred că AISB este o instituţie extraordinară, care s-a dezvoltat semnificativ în ultimii cinci ani, şi sunt mândru să-i donez din timpul meu. Am fost şi conducă tor de licitaţii part time în evenimente de caritate, cum a fost şi Balul de Halloween al organizaţ iei Ovidiu Rom, strângâ nd bani în scopuri caritabile.

Mai fac şi voice over-uri pentru radio şi televiziune. Am avut câteva roluri mici în filme care s-au turnat în România, atunci când au avut nevoie de un vorbitor nativ de limba engleză.

Sunt, totodată, proprietarul unui bar din oraş, Coyote Café, care îşi propune să fie o locaţie de muzică live pentru muzicienii aspiranţi din România. Din 1998 până în 2002 am făcut parte dintr-o trupă de rock and roll de expaţi şi am cântat cu acea trupă. Am, de asemenea, o casă şi teren la ţară, în care am investit în ultimii ani în speranţ a de a le dezvolta pentru agro-turism. În majoritatea week-end-urilor încerc să merg acolo pentru a monitoriza activitatea şi am investit şi în plantarea de noi specii de struguri, sperând să facem un vin local cumsecade.

POVESTIŢI-MI DESPRE ACŢIUNILE DE CARITATE. ŞTIU CĂ AŢI PARTICIPAT LA BALUL DE HALLOWEEN.

Balul de Halloween, desfă- şurat recent, a fost organizat de Leslie Hawke, directoarea Ovidiu Rom, o organizaţie care face un bine extraordinar pentru comunitate. Activează complet non-profit, iar bugetul lor are la bază bani strânşi în urma a diferite evenimente, iar balul de Halloween este principalul său eveniment de strângere de fonduri.

Acesta a fost cel de-al patrulea an pentru Bal, şi a implicat donaţii importante de timp şi bani din partea multor corporaţ ii care fac afaceri în România, precum şi din partea celebrităţ ilor din România şi din afară, care au donat obiecte, scoase apoi la licitaţie la Bal. Cred că este un model pentru toate organizaţiile caritabile, dacă ne uităm la succesul şi la lucrurile bune realizate de această organizaţ ie. Şi este o onoare pentru mine să fac parte, într-o mică măsură, din acest proiect.

AŢI MAI FOST IMPLICAT ÎN ALTE ACŢIUNI DE CARITATE?

Probabil că această licitaţie a fost prima în care am fost implicat, dar ulterior am mai fost implicat în evenimente caritabile, de pildă strângerea de fonduri pentru UNICEF, sau pentru Muzeul Naţional de Artă.

Dacă timpul îmi permite şi dacă sunt disponibil, sunt fericit să pot dona din timpul meu şi să încerc să strâng bani pentru aceste organizaţii caritabile.

VĂ GÂNDIŢI SĂ ÎNFIINŢAŢI ŞI DUMNEAVOASTRĂ O FUNDAŢIE?

Există diferite organizaţii care încearcă să înfiinţeze ONG-uri şi adesea donăm asistenţă juridică acestor ONG-uri, pro-bono. Eu nu ştiu dacă sunt deocamdată în situaţia financiară sau dacă am un grad de bunăstare spre a fi în măsură să-mi înfiinţez propria mea fundaţ ie. Cu toate acestea, donez fondurilor de caritate din Statele Unite şi, aşa cum am mai spus, donez timp şi servicii juridice organizaţiilor care fac acte de caritate în România.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Ţară ţară vrem eroi!

UNUL DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE BALURI DE CARITATE ESTE ACELA ORGANIZAT DE HALLOWEEN, LA PALATUL PARLAMENTULUI, DE ASOCIAŢIA OVIDIU ROM. EDIŢIA DIN ACEST AN A FOST DEDICATĂ EROILOR ŞI I-A AVUT CA MAEŞTRI DE CEREMONII PE PAULA HERLO ŞI CRISTIAN LEONTE.

Printre invitaţi s-au numărat primul ministru Călin Popescu- Tăriceanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, Ilie şi Amalia Năstase, importanţi oameni de afaceri, jurnalişti şi personalităţi din showbiz. Sub sloganul „Ţară, ţară, vrem eroi!”, organizatorii au invitat participanţii să se costumeze în eroul sau eroina preferată. Aceştia au optat între personaje istorice precum Regina Maria, Elisabeta I, Tutankammon, Cleopatra sau Napoleon, personalităţi precum Shakespeare, Einstein, Audrey Hepburn, Michael Phelps, Frida Khalo, şi legende precum Indiana Jones sau Robin Hood.

Licitaţia cu strigare, prezentată de Cabral, Bryan Jardine şi Stacy Quinney, a fost momentul cel mai aşteptat al serii. Geanta Versace HIT donata de Demi Moore s-a vândut cu 7.000 de euro, iar colierul Damiani oferit de Gwyneth Paltrow a fost adjudecat contra sumei de 13.000 de euro. Printre atracţiile serii sau numărat şi cele peste 60 de premii la tombola sponsorizată de Raiffeisen Bank, prezentată de Nono Semen de la ProFM, având valori cuprinse între 150 şi 2.000 de euro.

Concursul de costume a avut zece finalişti şi patru câştigători: Bart Sidles, alias Michael Phelps, a câştigat premiul pentru cel mai creativ costum, constând într-un week-end romantic la Carol Parc Hotel, în timp ce Larisa Petrini, costumată în Audrey Hepburn, şi-a adjudecat premiul pentru cea mai bună asemanare cu personajul, constând într-un Blackberry oferit de Vodafone România. Helene Florescu şi Tiberiu Capudeanu au câştigat la egalitate premiul pentru cel mai eroic costum, constând într-un voucher de 500 de euro de ciocolata Venchi, pentru costumele Marianne de la Revolution şi Connan Barbarul.

Seara a fost animata de către Haydn Deane Band, urmat de Damian & Brothers, care au deschis petrecerea, invitând oaspeţii la dans. DJ Johnny de la Fratelli şi Tom Wilson au menţinut atmosfera incendiară pe ringul de dans până spre orele dimineţii.

Suma estimativă strânsă la această ediţie a balului de Halloween s-a ridicat la peste 410.000 euro, din care sub 10% reprezintă cheltuieli de organizare, restul fiind alocaţi programului „Fiecare Copil în şcoală” pentru anul viitor.

Categorii
Nr. 6 / Noiembrie - Decembrie 2008

Lux la gura sobei

Stimabililor, vă aşteaptă o iarnă de lux. Nici n-o să apuce să se aştearnă omătul peste primele zile ale lui decembrie că va fi topit la minut de explozia focurilor bengale ale Luxury Show-lui naţional. Indiferent de crizele care bântuie America şi bat pe la porţile Europei, luxul nostru cel de toate zilele câştigă tot mai mult teren şi spaţiu. Romexpo vă propune un oraş extravagant – e drept, în miniatură. Organizatorii anunţă că Luxury Town se va întinde anul acesta pe cele două dimensiuni clasice – vertical, orizontal – şi va cuprinde patru zone: Luxury Marina, Luxury Night Life, Living in Luxury City şi Luxury Mall.

Pregătiţi-vă, aşadar, cu sănii, cu schiuri, cu patine, care cu ce are, ca să nu rămâneţi cu mânuţele goale şi cu poalele bradului argintiu inutil dezvelite.

Oferta e tentantă – de la mobilier Ovo Design, decorat cu cristale Swarowski, până la ambarcaţiuni de agrement mari şi mici, maşini de lux, şi telefoane Ascent Ti, Constelation Monogram şi Constelation Rococo. Ochii văd inima cere şi, ca să aveţi un Revelion înspumat, nu uitaţi de doamne, iubite şi, mai ales, amante.

Categorii
Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009

Luxury Show

Primul produs de lux vândut în cadrul acestui regal a fost un jacuzzi imens cu televizor încorporat, pentru care noul proprietar a plătit 30.000 de euro. Au urmat comenzi pentru patru limuzine Masserati Quattroporte, automobil, al cărui preţ ajunge la 142.000 de euro, şi care se livrează cu şofer aflat la dispoziţia proprietarului pentru şase luni. „Promoţiile” au însoţit şi modelele Maserati Granturismo şi Granturismo S. La cumpărarea unei astfel de maşini primeai cadou un ceas Audemars Piguet sau un set de genţi de călătorie marca Salvatore Ferragamo, al cărui preţ de retail se ridică la aproape 6.500 de euro. În topul celor mai bine vândute produse au intrat şi plasmele care odată oprite se transformă în oglindă.

S-au vândut peste 20 de exemplare, cu 5.600 de euro bucata.

Foarte căutate au fost şi telefoanele Vertu, din colecţiile Signature şi Ascent TI Ferrari, la care preţurile urcau până la 26.000 euro, bucata. Toate cele nouă aparate expuse au dispărut din stand încă din primele zile ale târgului. Bineînţeles că doamnele au fost mai puţin interesate de maşini şi gadgeturi. Astfel, s-au vândut bijuterii cu pietre preţioase, diamante chiar şi de zece carate, în valoare de peste 200.000 de euro. Pe lângă acestea, special pentru reprezentantele sexului frumos, expoziţia a inclus prezentări de creaţii de modă şi produse pentru întreţinere şi înfrumuseţare.

Alţi cumpărători au plecat acasă cu obiecte de mobilier unicat, placate cu foiţă din aur sau argint: bibliotecă şi şemineu – 50.000 euro bucata, un dormitor regal – 38.000 euro, piese de mobilier cu cristale Swarovski. Nu mai puţin de 15 astfel de şeminee vor decora locuinţele unor români cu dare de mână.

La evenimentul organizat în pavilionul central al Complexului Romexpo, revistele noastre Casino şi For Rich Only au fost parteneri media.

Categorii
Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009

România mărcilor de lux

Anul 2008 a fost pentru mulţi dintre comercianţii de produse de lux din România cel mai bun de la intrarea lor pe piaţa autohtonă.

Şi asta în condiţiile în care, lunile noiembrie şi decembrie, în care de obicei se înregistrau cele mai mari vânzări, nu au fost pe măsura aşteptărilor. Industria de lux a încetinit spre finalul lui 2008, iar pentru 2009 companiile se aşteaptă ca afacerile să stagneze.

Anul trecut a fost marcat în România de lansări importante şi de vânzări record, astfel încât perspectiva stagnării afacerilor nu este chiar atâta de neplăcută. Piaţa de modă a atras cele mai multe branduri noi. Cursa deschiderilor a început-o Mengotti (care vinde accesorii de lux din colecţiile Prada, Valentino, Dolce Gabbana, Versace sau Giorgio Armani), au urmat Raionul 4, Mandarina Duck şi Guy Laroche, M Missoni (care are deja, în medie, vâzări de 4.000 euro zilnic), Mariella Burani şi Marella, Louis Vuitton şi Valentino. The Mews a adus produse precum jeansii 18th Amendment sau o linie de Denim cu semnături celebre, cum ar fi dVb Victoria Beckham Jeans ori William Rast, brandul lui Justin Timberlake. România este prima ţară din Europa de Est în care Moët Hennessy Louis Vuitton a deschis un magazin. Mai sunt şi alte nume mari care au ales plaiurile dâmboviţene: Bally, Canali, Marela, din portofoliul Max Mara. Totuş i, cea de-a doua piesă de rezistenţă a acestui an după Louis Vuitton, a fost Gucci, prin două magazine: un multibrand cu pantofi, genţi, curele Boucheron, Yves Saint Laurent şi Gucci precum şi un monobrand, destinat exclusiv vânzării de haine marca Gucci. Până în 2012, vom mai avea parte de încă cinci magazine Selections.

Una dintre cele mai noi apariţii pe piaţa de fashion a fost colecţia Lifestyle lansată de un producător auto, respectiv Mercedes- Benz. Posesorii de astfel de autoturisme au fost invitaţi să se „asorteze” cu automobilul. Pentru femei a fost creat un set întreg de accesorii, portofele, curele, brelocuri, genţi, trenciuri, eşarfe din caşmir, şepci din satin şi ceasuri cu cristale Swarovski. Barbaţii au la dispoziţie cravate din mătase, mănuşi, veste, pulovere sau seturi de pix cu stilou.

ROMÂNII SUNT CEI MAI MARI CUMPĂRĂTORI DE CEASURI DE LUX DIN EUROPA

Piaţa ceasurilor de lux este reprezentată de Micri Gold, Helvetansa, Cellini şi Rolex, precum şi de jucători ca Galt (cu un portofoliu format din branduri precum Girard-Perregaux, Ulysse Nardin, TAG Heuer şi Zenith) şi B&B care vând mărci de ceasuri de la Dior până la Louis Erard sau Seiko. Între 2003 şi 2006 România a fost pe locul al doilea în toată Europa ca rată de creştere a pieţei, iar în 2007 piaţa românească a crescut cu 60% faţă de anul anterior. Anul trecut s-au vândut câteva zeci de ceasuri de lux, spre deosebire de alte ţări unde se pot număra pe degete obiectele vândute. De exemplu, românii au cumpărat un Royal Oak din carbon forjat de la Audemars Piguet sau un model Aston Martin de la Jaeger-LeCoultre, modele rare, al căror preţ trece de 100.000 de euro.

Tot din categoria accesoriilor fac parte şi telefoanele Vertu lansate oficial în România anul trecut, şi comercializate în magazinele Cellini, fiind privite mai degrabă ca bijuterii decât ca nişte gadgeturi. Până acum erau importate de companii precum MediaMaxCenter sau Gersim. Potrivit oficialilor companiei Media- MaxCenter, doar în 2007, au fost peste 500 de români care şi-au luat un astfel de telefon. Dacă vorbim de gadgeturi nu putem trece cu vederea cel mai scump computer personal din lume, lansat anul trecut, şi care costă aproximativ un milion de dolari. PC-ul este făcut din aur galben şi alb de 18 karate şi are încrustate diamante şi safire.

Tot la românii pasionaţi de gadgeturi scumpe s-au gândit şi producătorii de electrocasnice. În România, unde întreaga piaţă de electrocasnice valorează 600 de milioane de euro, electrocasnicele de lux au reprezentat anul trecut 45 de milioane de euro din această sumă. Pentru Whirlpool, nişa produselor de acest tip a avut o creştere de 60-80% comparativ cu anul anterior, iar pentru Franke, 2008 a însemnat o creştere de 10%. AEG-Electrolux a lansat Silent Kitchen şi Silent Laundry, sisteme care promit că lucrează într-o linişte deplină, Franke a imaginat sistemul Ramato, cu aspect rustic, iar Whirlpool şi-a completat gama premium cu o combină frigorifică Whirlpool Aqua, frigiderul Side by Side care prepară şi espresso sau o gamă pentru bar şi pentru spaţiile de relaxare.

NOUA PASIUNE A ROMÂNILOR: IAHTINGUL

Totuşi, cei mai mulţi români rămân fascinaţi de maşinile de lux. De exemplu, în România cel mai bine vândut model BMW este vehiculul de teren X5 în versiunea full-option. În plus, pe străzile noastre circulă aproximativ 60 de maşini Ferrari înmatriculate în ţară. Astfel încât, anul trecut a însemnat şi deschiderea primului showroom Ferrari din România, de fapt şi din Europa de Sud-Est. Investitorii se aşteaptă ca până în 2012 să vândă prin acest centru 40-50 de maşini. Şi Porsche România a început să importe gama de lux Bentley, iar pentru anul acesta au promis că vor aduce şi Lamborghini.

Pentru piaţa iachturilor, 2008 a fost cel mai bun an în România, fapt demonstrat şi de târgurile de profil. Au fost importate, de către o singură companie, 11 iachturi cu vele, faţă de alţi ani în care se vindeau la noi 1-2 ambarcaţiuni de acest tip, sau chiar nici unul.

Pentru anul 2009, importatorii se aşteaptă, chiar şi în condiţiile crizei economice, ca vânzările să rămână la fel de mari.

Categorii
Despre modă Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009

Business casual

CODURILE VESTIMENTARE (DRESS CODE-URILE) POT FI IMPUSE DE ANUMITE SITUAŢII, ADESEA REPREZENTÂND O CERINŢĂ PARTICULARĂ PENTRU ACCESUL ÎNTR-UN SPAŢIU PRIVAT. UN „DRESS CODE” SE POATE REFERI, TOTODATĂ, ŞI LA O NORMĂ SOCIALĂ.

Un dress code „formal”, numit şi „white tie”, înseamnă de obicei fracuri pentru bărbaţi şi rochii de seară, lungi, pentru femei. Pentru „semi-formal” există o definiţie mai puţin precisă, dar de obicei înseamnă un sacou de seară şi cravată pentru bărbaţi (un dress code cunoscut drept „black tie”) şi rochie pentru femei.

„Business casual” înseamnă, în general, că nu purtăm jeansi sau trening, ci că preferăm mai degrabă tricouri cu guler şi pantaloni mai country (nu negri, ci mai relaxaţi, care pot fi chiar şi reiaţi).

„Casual” înseamnă, de obicei, haine pentru tors, picioare, precum şi pantofi. „Wedding casual”, cu toate acestea, defineşte un alt stil vestimentar, adaptat unei situaţii în care invitaţii se îmbracă re- spectuos, dar nu neapărat fancy. În principiu, nu poate fi vorba de jeansi sau tricouri.

Era o vreme când orice profesionist ştia că se poartă un costum la serviciu şi la un interviu. Timpurile, însă, s-au schimbat. Acum, oamenii merg la serviciu îmbrăcaţi casual, iar femeile poartă costume cu pantaloni. Astăzi întrebarea nu mai este „ar trebui oare sa port negru sau bleumarin?”, ci mai degrabă „ce înseamnă business casual şi ce mi se potriveşte mie?”.

În general, atunci când spunem „business casual” spunem că ne îmbrăcăm profesional, că avem un aer relaxat, dar îngrijit şi pus la punct. Business casual nu este un fel de licenţă pentru a spune că suntem dezordonaţi sau îmbrăcaţi nepotrivit. Business casual înseamnă ca nu purtăm pantaloni scurţi, decolteuri adânci, şlapi, jeansi rupţi sau tricouri. Business casual înseamnă că nu este nevoie de cravată. Pantalonii lejeri şi o cămaşă cu mânecă lungă reprezintă o opţiune destul de populară. Pentru femei, în schimb, este în regulă o rochie, o fustă şi o bluză, sau pantaloni largi şi o bluză, şi tocuri joase.

Iată câteva moduri de a alege o ţinută business casual potrivită.

– VITRINELE MAGAZINELOR

Mergi pe la magazine pentru a-ţi forma o idee despre ultimele stiluri pe care le poţi adopta. Fii atent la manechine, mai ales la magazinele care se adresează unor clienţi din zona business-casual.

– AI INCREDERE ÎN INSTINCTE

Fie că eşti bărbat ori femeie, un pasionat de shopping sau nu, experţii spun că indiferent ce este adecvat sau nu, important este să ţi se potrivească şi să te simţi confortabil în ceea ce porţi. Dacă nu te simţi aşa, trebuie să mai cauţi. Mergi la cumpărături, încearcă tot mai multe lucruri, vezi ce arată bine pe tine şi ce ţi se pare potrivit.

– APELEAZĂ LA UN CONSULTANT PERSONAL ÎN MATERIE DE SHOPPING.

Când orice altceva eşuează, ia în considerare şi ajutorul unui expert. În ambele noastre magazine, consultanţi bine pregătiţi sunt întotdeauna la dispoziţia ta. Ei te vor ajuta să îţi alegi şi să îţi alcătuieş ti o garderobă business, acordând o atenţie deosebită aspectului tău fizic, caracterului şi personalităţii, dar şi bugetului de care dispui.

Un serviciu gratuit, aceasta este o resursă de care cei care nu se simt în largul lor, când vine vorba de modă, ar trebui să profite.

Cititorii revistei For Rich Only mă pot contacta personal, la oricare dintre magazinele TRENDS by Adina Buzatu, la numerele de telefon 0720660661/2 sau la adresa de mail trends@adinabuzatu.ro. Aş fi foarte bucuroasă să vă fiu de ajutor!

Categorii
Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009 Povestea Gustului

POVESTEA GUSTULUI Cu avocatul Liviu Poenaru

MAESTRUL POENARU VEDE CĂ MĂ UIT INTERESAT LA O LEGĂTURĂ DE ARDEI IUŢI, ROŞII, PRINŞI LA GÂTUL UNUI DOVLEAC DE HALLOWEEN. HAIOASĂ PERECHE, AŞA-I, ZICE ZÂMBIND. HAI SĂ-ŢI SPUN POVESTEA ARDEILOR IUŢI.

ARDE-I UN ARDEI!!

În SUA, prezentatorul unei televiziuni, fiind bolnav de inimă, a făcut un by-pass care nu a rezistat prea mult, întrucât omul nu şi-a schimbat regimul de alimentaţie şi de viaţă care au dus la blocajul coronarian. Medicii i-au spus că doar ardeii îl mai pot salva. După ce a ezitat o perioadă, împins de necaz, a pus într-o zi mâna pe un blender, l-a umplut cu juice de portocale şi a pus în el doisprezece ardei. Efectul a fost aproape instantaneu: a transpirat abundent, apoi a simţit efectul pozitiv al „dinamitei”. A continuat tratamentul după care a mers la bibliotecă, a citit tot despre ardei şi a scris o carte.

FOCUL LUI ARDEI

Ardeiul iute şi usturoiul sunt pe primele două locuri între cele zece plante esenţiale ale sănătăţii. Ardeiul iute este extrem de benefic; conţine un alcaloid – capsicina – extrem de bun pentru circulaţia coronariană. Popoarele care mănâncă foarte mult ardei iute, cum ar fi mexicanii ori sârbii, au un procent mic de cardiaci.

Am citit un articol despre vampiri şi diverse duhuri, scris de un austriac, care a făcut o cercetare la nivelul anului 1700, despre strigoi. Unde crezi?! Ai ghicit, aici în România. Omul a constatat că noi avem o grămadă de poveşti cu strigoi. Spre exemplu, în câteva, era vorba despre bolile de stomac, puse pe seama strigoilor care îl devoră pe român dinăuntrul său, îi beau sângele, îl distrug şi, precis că e vorba despre vecinul „cutare”, care îl ura pe el, încă de pe când trăia. Atunci mortul era dezgropat, i se străpungea inima cu un ţăruş, era pus la loc, şi cel cu stomacul dacă avea zile trăia, dacă nu, nu! În timpul în care la noi înfloreau asemenea poveşti despre strigoi, la sârbi nici vorbă de aşa ceva pentru că în perioada postului, mai ales, sârbii mâncau foarte mult ardei iuţi, ăştia favorizând digestia. Am uitat să-ţi spun că un alt beneficiu al consumului de ardei iute este activarea bilei. De aceea sârbii nu aveau probleme de digestie în timp ce românii aveau, cu nemiluita, fapt care a dus la nenumărate superstiţii. Trebuie să-ţi mai spun despre cârnaţii din zona Banatului şi din Serbia că sunt făcuţi cu foarte multă boia. Acolo ingredientul principal este boiaua în dauna oricărui alt condiment. Sârbii mănâncă foarte condimentat, foarte iute – mult ardei şi multă boia iute.

Contrar aşteptărilor, ardeiul are un efect benefic chiar şi pentru zona colonului.

PASTA DE ARDEI IUŢI

În consecinţă, îţi recomand cu căldură, pastea mea de ardei iuţi, pe care să o prepari şi să o mănânci cât mai des. Şi îmi întinde un borcan cu o pastă roşie şi o liguriţă, fapt care, pe moment, mă face să-mi simt stomacul arzând şi sângele alergându-mi mai iute prin vene. Iei mata următoarele: 5 kg ardei iuţi, 5 kg ardei capia, îi pui în blender cu puţină apă – cu tot cu seminţe. Îi toci la fineţe maximă. Mai iei 5 kg de morcovi, îi razi.

Amesteci povestea din blender cu morcovul, cu uleiul de măsline cel mai puţin aromat pe care îl găseşti, pui miere şi pui totul la fiert. Mierea este universală. Apoi pui totul la borcan şi uiţi de el în cămară. Ăsta, de exemplu, are trei ani.

Pentru varianta „mai dulce”, de mâncat pe pâine, mai adaugi la respectiva compoziţie, atunci când o pui la fiert, două lămâi rase de coajă. Şi astfel, ai obţinut cele două variante ale „Pastei de ardei iuţi, cu ulei de măsline, a la Poenaru”. Data viitoare am să-ţi spun despre muştarul cu pastă de ardei, precum şi despre usturoiul în suc de afine.

Iar eu îmi şi imaginez cum voi arunca flăcări din gâtlej ca un strigoi sadea.

Categorii
Interviuri Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009

Mihai Ivănescu – Stăpânul diamantelor

DIRECTORUL GENERAL AL M CAR TRADING, DISTRIBUITOR PENTRU MITSUBISHI MOTORS ÎN ROMÂNIA – PARTE A GRUPULUI ŢIRIAC -, ESTE OMUL CARE GESTIONEAZĂ EVOLUŢIA MĂRCII ÎN ŢARA NOATRĂ. LOGO-UL BRANDULUI JAPONEZ – TREI DIAMANTE UNITE ÎN PUNCTUL CENTRAL

ÎN CE ÎMPREJURARE S-A PRODUS ÎNTÂLNIREA DUMNEAVOASTRĂ CU MITSUBISHI MOTORS?

Lucrez pentru Grupul Ţiriac de la 1 decembrie 1992. Timp de 10 ani am lucrat pentru compania Autorom, distribuitorul exclusiv pentru România al produselor Mercedes Benz. În cadrul grupului, evident că au apărut de-a lungul timpului oportunităţi de dezvoltare, în special, pe segmentul auto. Dintre propunerile care mi s-au făcut, de preluare a unui nou brand în cadrul grupului Ţiriac, eu am ales Mitsubishi, pentru că mi se părea că îmi dă şansa de a arăta tot ce am învăţat de-a lungul a 8-9 ani de zile şi tot ceea ce am învăţat direct din piaţa românească.

CARE AU FOST ETAPELE CELE MAI IMPORTANTE PE CARE LE-AŢI TRAVERSAT LA MITSUBISHI MOTORS?

Sigur ca ele au fost legate de succesiunea temporală a implementă rii modelului Mitsubishi în România. În primul şi în primul rând a fost momentul în care am reuşit să-i convigem pe cei de la Mitsubishi Motors Europe, pentru că Mitsubishi Company lucrează prin entităţi regionale. Această entitate regională de care ţinem şi noi se numeşte Mitsubishi Motors Europe. A durat circa un an şi jumătate până am primit răspunsul pozitiv, până au decis să lucreze cu noi. Un alt moment foarte important a fost perioada în care noi am reuşit, într-un timp foarte scurt, să deschidem o reţea de dealeri, puternică şi performantă. Vizita preşedintelui Osamu Masuko în România a constituit, de asemenea, un moment extrem de important. Ne-am numărat printre foarte puţinele ţări vizitate de preşedintele Mitsubishi Motors Company, cel care conduce efectiv destinele brandului la nivel mondial.

CARE CREDEŢI CĂ VA FI IMPACTUL CRIZEI ASUPRA MITSUBISHI MOTORS?

Sigur, criza este generală, şi ea ne afectează şi pe noi. Mitsubishi este, însă, un brand puternic, nu a făcut greşeli comparabile cu cei la care criza este şi mai acută. Această criză a atins fiecare brand, fiecare producător auto, dar efectele sale, ca şi modul cum a interacţionat cu fiecare producător, a ţinut cont de modul în care era constituită şi construită afacerea de-a lungul timpului. Am fost atinşi, din punctul de vedere al vânzărilor, în special după luna iulie când a existat un trend descendent, cu rezultate mult sub aşteptări în noiembrie şi decembrie. Chiar şi în aceste condiţii, noi vindem sau am vândut mai mult în 2008, raportat la 2007, cu circa 18 procente. Ceea ce este absolut remarcabil.

VĂ CONFERĂ UN AVANTAJ FAPTUL CĂ APARŢINEŢI GRUPULUI ŢIRIAC AUTO?

Avantajul este că ştim să folosim anumite sinergii ale grupului, şi, de asemenea, să folosim eficient oportunităţile date de finanţ area proprie, respectiv două societăţi de leasing… Dar grupul te poate ajuta numai până la un punct, mai departe e treaba fiecăruia. Fiecare conduce afacerea aşa cum se pricepe şi cum crede de cuviinţă la un moment dat. Dacă te clatini, probabil că cineva iţi oferă un reazem, dar nu o să te ţină nimeni de mână să treci strada.

CUM CREDEŢI CĂ VA ARĂTA ANUL 2009?

Evident, va fi un an mai prost în prima perioadă, care înseamnă, după mine, primele patru-cinci luni. Nu trebuie să uităm că totul este sub semnul incertitudinii. Măsurile de stopare a deprecierii monedei naţionale probabil că vor fi de altă natură decât au fost până acum. Finanţările ar trebui puse pe alte baze.

Nu poate exista un sistem eonomic în care finanţările să nu funcţioneze, iar astăzi, cu tot respectul, ele sunt blocate. Şi cel mai important, trebuie să înceteze acest atac al mass media, care nu face decât să crească starea de tensiune în marea masă a populaţiei.

CARE AR FI PORTRETUL-ROBOT AL CLIENTULUI MITSUBISHI?

Clientul Mitsubishi este un client informat, în primul rând. El studiază maşina în complexitatea ei, studiază istoricul maşinii, studiază notele care sunt acordate pe plan european şi mondial, după caz. Este un client care foloseşte Internetul in mod frecvent şi este un client împătimit de istoria Mitsubishi, care îşi găseşte argument pentru a cumpăra maşina. De asemenea, el iubeşte spiritul independent, pentru că mare parte din gama Mitsubishi se adresează pasionaţilor de 4×4. Apreciază calitatea serviceului, şi ceea ce în Occident se numeşte value for money, adică dacă ai plătit 100 de lei ţi-ai luat maşină de 110 lei. Clientul nostru este unul mediu spre plus.

ROMÂNIA A CUNOSCUT ÎN ULTIMA VREME, DIN CE ÎN CE MAI MULT, FENOMENUL ACŢIUNILOR CARITABILE. DUMNEAVOASTRĂ AŢI FOST SAU SUNTEŢI IMPLICAT ÎN VREUN PROIECT DE ACEST GEN?

Noi avem o implicare constantă în astfel de acţiuni, sponsoriză m împreună cu Grupul Ţiriac, casa de copii de la Braşov este şi un motiv de mândrie şi, în acelaşi timp, de simţ al datoriei de cetăţean împlinită. Ştim că ajutoarele acestea sunt aduse acolo sub un control foarte strict şi putem vedea că nu se disipă, aşa cum se întâmplă în alte părţi, iar cei peste 130 de copii sunt îngrijiţi în condiţii foarte bune. Ai, astfel, sentimentul unui lucru bine făcut. Am avut acţiuni de întrajutorare în perioada sărbătorilor, şi – dacă mă refer strict la anul 2008 – în perioada inundaţiilor din nordul şi din centrul Moldovei. Am mai avut, de asemena, intervenţii şi în anii trecuţi, tot la nivel de implicare în perioada inundaţiilor, şi tot în zona Moldovei. Şi evident, atunci când putem să sprijinim o cauză nobilă, intervenim şi – dacă posibilităţile financiare ale firmei o permit – ne implicăm. Deşi nu sunt acţiuni majore, ele nu lipsesc, fiind punctuale.

Categorii
Despre rostul artei Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009

Poveste de pe Broadway

Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, vă invită să-i fiţi interlocutori într-un dialog despre rostul artei.

Am plecat în grabă de la hotel, am trecut pe lângă o coadă la bilete, foarte bine crescută, şi am intrat. Aşteptam înfrigurat să văd cum se desfăşoară un show pe Broadway. Credeam că un spectacol, care se juca de 12 ani, zi de zi – sâmbăta şi duminica de câte două ori – a redus motoarele. Bănuiam că voi avea de-a face cu o sală normală de teatru. Nu, era o sală de 1.500 de locuri, arhiplină, unde biletul cel mai ieftin costa 150 de dolari. La intrare ţi se dădea un fluturaş – nu un program, acela era pe bani, pentru că… totul se plăteşte, nu-i aşa?! – care îţi prezenta distribuţia. Tot acolo era un bar de unde puteai să-ţi iei orice fel de băutură – la pahar, desigur – şi puteai intra cu ea în sală, unde totul era la vedere, fără cortină, fără paravane, la liber.

PRIMUL GONG

A început spectacolul. Am avut o surpriză extraordinară. Văzusem filme muzicale, dar nu un musichall live. Totul era gândit pentru a fi impresionant, spectaculos. De exemplu unul cânta, cu capul în jos, o arie care nu mi s-a părut deloc uşoară. Păi nouă ne e greu să facem aşa-ceva în două picioare, dar cu capul în jos?! Totul era perfect, în mişcare, dinamic. Nimic static. Când am ieşit de la această minunăţie de spectacol, surpriză!! În faţa sălii ne aştepta o trupă de artişti independenţi. Oamenii băteau în tot felul de butoaie, făceau tot felul de flick-flack-uri. Jucau la pălărie. Aşadar, în stradă, tot publicul acela care în sală urmărise o performanţă extraordinară, vedea acum o alta, la fel de impresionantă. Ăia veneau special acolo, la finalul spectacolului, ştiind când iese lumea, şi făceau demonstraţia lor. Nu aveau nicio legătură cu teatrul respectiv, ci îşi luau banul la pălărie.

BRÂNCUŞI AL NOSTRU MAI NECUNOSCUT CA AL LOR

Ca o impresie generală, găseai în orice colţ al New York-ului, ba un pictor, care îţi făcea portretul, ba un om care bătea la tobe. Continuu, toată strada, tot oraşul, fie că eşti în Central Park, fie că eşti în buricul târgului, în Times Square, găseşti, la fiecare colţ de stradă, un artist. Americanii – nişte oameni pragmatici – au înţeles că nu poţi stârni interesul turiştilor decât dacă dezvolţi o zonă artistică. Municipalitatea câştigă atât de mulţi bani, încât nu mai percepe taxe de la „ambulanţi”. Tocmai pentru că este un târg artistic, care îşi propune să atragă vizitatori. Omul îşi doreşte să consume artă. Fie că este vorba de film, fie că este vorba de spectacolul de teatru. Asta fac producătorii. Să nu credeţi că pe Broadway investeşte municipalitatea! Banii sunt ai unor tipi care au luat o sală, care miros un subiect, care angajează un regizor de succes şi o trupă şi dau lovitura.

Ei au mereu în cap un lucru extrem de important: strategia de marketing. Ei, aici e buba. Noi nu avem niciun fel de marketing cultural.

Să vă dau un exemplu extraordinar! La ei, în MoMa, Brâncuşi e supervizitat. Oare de ce Târgu Jiu nu e vizitat? Adică europenii, care ajung în America, dau bani serioşi să vadă Brâncuşi în MoMa – 25 de dolari intrarea – şi aici, la doi paşi de ei, nu-l pot descoperi pe Brâncuşi cu un leu. Mă îndoiesc! Oare cum ştiu americanii să-l vândă acolo pe Brâncuşi, şi noi, aici, nu?!

Categorii
Nr. 7 / Ianuarie - Februarie 2009

Imperial Viena – Lux şi istorie pe Ringstrasse

CREAT ÎN 1863, CA REŞEDINŢĂ VIENEZĂ A PRINŢULUI WURTTEMBERG, HOTELUL IMPERIAL DIN VIENA ESTE ASTĂZI RENUMIT ÎN LUME CA FIIND CEL MAI FRUMOS ŞI MAI LUXOS HOTEL DIN AUSTRIA.

Clădirea a fost transformată în hotel în 1873, pentru a adăposti oaspeţii unui mare eveniment expoziţional mondial. Presa spunea atunci despre el că este plăcut, elegant, simplu şi de mare stil, iar cele 150 de camere ale sale sunt cu adevărat imperiale. Un castel princiar, Hotelul Imperial are o faţadă neorenascentistă italiană, cu detalii emblematice. Deasupra clădirii este amplasată o balustradă din piatră, ce prezintă într-un mod extrem de elegant un grup alegoric aflat şi pe stema familiei Wurttemberg. Designul interior al Hotelului Imperial este o mărturie artistică a romantismului secolului al XIX-lea din Viena, cu statui din marmură, sculptate manual, şi cu candelabre spectaculoase din cristal.

În lobby, Scara Regală ce conduce către camere şi apartamente, este luminată de candelabre care strălucesc din tavanele înalte stucco ce dau o atmosferă sută la sută aristocratică. Balcoanele private oferă privelişti splendide asupra tavanelor vechi vieneze.

Varietatea şi atmosfera unică a camerelor şi apartamentelor de la Imperial sunt o încântare chiar şi pentru cei mai pretenţioşi turişti. În timp ce unii dintre aceştia preferă priveliştea către elegantul Ringstrasse şi către celebra Musikverein, cei care vor liniş te optează întotdeauna pentru o cameră ce dă către curtea interioară. Camerele clasice, fiecare unică din punct de vedere al caracterului, măsoară 25-30 de metri pătraţi, fiind toate decorate tradiţional, şi îmbogăţite cu tapet. Candelabrele antice de cristal trimit lumini aristocratice către băile din marmură.

Cei mai pretenţioşi oaspeţi vor fi pe deplin încântaţi de camerele de lux, spaţioase şi elegante, ce măsoară fiecare între 35 şi 40 de metri pătraţi. O canapea extrem de confortabilă, o sofa stylish sau fotolii uriaşe de pluş, ideale pentru relaxare după o zi fascinantă în vibranta capitală a Austriei. Picturi în ulei şi antichităţ i împodobesc camerele, totul fiind aici sinonim cu stilul şi rafinamentul.

Apartamentele Junior reprezintă adevăratele bijuterii în coroana Imperială. Cu un pronunţat caracter aristocratic, acestea au tavane înalte, candelabre de cristal şi antichităţi extraordinare.

Suprafeţele lor sunt între 50 şi 60 de metri pătraţi. Apartamentul nupţial este dominat de un pat uriaş cu coloane ornate, iar baia oferă un lux extrem, chiar şi un jacuzzi pentru două persoane.

Apartamentele Elisabeth, numite aşa după marea regină, consoarta lui Franz Josef, sunt situate la etajele întâi şi doi.

Coloane neo-clasice, uşi cu oglinzi, firide încântătoare şi tavane maiestuoase, toate reprezintă atuuri ale acestora, încăperile amintind de vechea arhitectură a palatului Wurttemberg. Apartamentele Maisonette se întind pe două etaje, fiecare având o suprafaţă de 60-75 de metri pătraţi. Apartamentele Regale de astăzi au fost cândva apartamentele private ale lui Philip von Wurttemberg, proprietarul palatului, fiecare având o suprafaţă de 160 de metri pătraţi.

Celebrul Restaurant Imperial, ca şi Cafeneaua Imperial au fost, de-a lungul anilor, gazde ale unor autori şi compozitori celebri, care şi-au desăvârşit operele sorbind din cafeaua imperială, în această ambianţă nobilă. Bucătăria tradiţională vieneză se îmbină armonios cu bucătăria exotică, la Restaurantul Imperial, pentru a oferi oaspeţilor adevărate delicii culinare. Iar pentru cei pasionaţi de momente de unică relaxare, Barul Maria Theresia este locul perfect pentru o băutură după masă sau un pahar de şampanie într-o seară romantică.