Înlănţuită în propria pasiune, Alexandra descătuşează energii, cu fiecare gând, cu fiecare şoaptă, cu fiecare zâmbet.
Expune o colecţie de poveşti senzuale pe „catifeaua neagră” a privirilor. Fiecare pas deapă- nă „povestea pantofului roşu”.
Fiecare unduire a trupului dezbracă umbrele „fracului magic”.
Ca într-o neverosimilă „îmblânzire a scorpiei”, Alexandra se lasă domolită, remodelată de imaginaţia luminii, a culorii, a delicateţii atingerii de mătase albă, a parfumului de garoafă roşie prinsă la coapsă.
Albul, ca o explozie de lumină în zborul unei păsări prin petalele nopţii, îmbătată de parfumul tare al florii de tei răvăşit pe asfalt. Negrul, ca o fugă a zorilor, înapoi, în umbrele înseră rii, copleşită de tandreţe şi de mângâiere. Roşul, ca un sărut pe hotarul incert, dinspre alb spre negru. Alexandra recompune contrastele.